Intrigi la… puterea tinereţii

Gossip girl
Facultate. Viaţa de studentă a început cu două luni în urmă. Am trecut pragul facultăţii foarte optimistă cu scopul de a mă specializa pe domeniul ales (jurnalism), dar şi de a savura studenţia din plin.
Totul părea perfect. Colegi noi şi, speram eu, prieteni noi şi mulţi. După liceu am plâns. Mi-a părut rău că s-a terminat. Cunoscând (credeam că o cunosc, dar de fapt nu era aşa) viaţa la facultate, când mi se punea faimoasa întrebare – Cum e?, răspundeam imediat: „Dacă după liceu am plâns, după facultate am să urlu!!!”. Rămân la aceeaşi părere şi acum. Totuşi, de curând, lucrurile au luat o altă întorsătură. Am ieşit din acel glob roz de cristal, m-am trezit brusc la realitate şi am învăţat un lucru: aparanţele înşală, oamenii sunt ipocriţi. Nicio problemă. Schimbăm foaia. În viaţă, primeşti, ce oferi. Respectul se câştigă!
Cunoscutul serial american Gossip girl (în traducere Bârfitoarea) – Intrigi la New York a făcut furori între anii 2007-2012 în lumea întreagă,  subtitrat fiind chiar şi în limba română.  Specific vârstei adolescentine, elevii de liceu îl adorau. Mă număr şi eu printre ei, de altfel. Ei bine, se pare că unii telespectatori au rămas blocaţi în timp. Nu realizează că facultate =adolescenţă. Să nu-i condamnăm… Fac şi ei ce pot şi cât pot… Educaţia şi bunul simţ, sunt lucruri care pe unii îi depăşesc.
În realitatea studenţească, schimbăm termenul: Gossip GirlS. Nu e doar una, ca şi în film, sunt mai multe. Hei! Chiar şi un chat de gossip există. Echivalentul site-ului din serial, doar că la comun. Ceea ce e perfect normal. Nimeni nu are caracterul necesar să spună lucrurilor pe nume, verde în faţă, cum spune o vorbă din folclor, şi să-şi asume individual faptele. Neee! Prea mult de cerut.
Serialul era chiar mişto! Prietenie, ură, dragoste, minciună, intrigi peste tot între adolescenţi. Şi care e vârsta adolescentină? Cea între 14-18 ani. După această vârstă se presupune că te maturizezi şi devi adult. Repet: se presupune!  Ei! Cred că unii nu au văzut finalul serialului, ci doar începtul. Ăia se maturizează în final, măi!
Bârfa caracteriza acel site. Despre  puii de vedete ai New Yorkului. Ei, în cazul de faţă, se pare că tocmai am devenit una. Ce importantă mă simt!!!
Mamăăă! Ne invadează americanismele… Măcar de le-am copia întocmai. Să le mai înflorim… nu prea ne iese…

        Dragi actuali şi viitori studenţi,

        Probabil v-am băgat în ceaţă. În câteva cuvinte, vă povestesc experienţa mea. De curând, am aplicat pentru colaborare chiar la acest ziar. Având ceva experienţă în domeniu, bineîţeles am dus şi eu, ca tot omul, un CV şi ceva materiale. Ceea ce e absolut firesc; suntem la faculate, iar fiecare îşi încearcă norocul cum ştie el mai bine. Ulterior, când mai mulţi colegi şi-au exprimat şi ei dorinţa, BOOM! A explodat bomba! Motivul e simplu: frustrare şi invidie.
Am fost condamnată, în direct, pe motiv că merg la toate cursurile. Şi ghici cine a sărit cu papagalul? Exact cei pentru care regula „curs=prezenţă opţională” chiar se aplică.  Eu nu condamn. E alegerea lor. Să respecte şi ei alegerea mea. Ironia este că tot ele îţi cer ajutorul: „Vai, te rog ajută-mă că iarăşi nu merge cu diacriticele”. No coment!
A da, era să uit! O altă problemă cu care respectivele nu pot supravieţui este că port tocuri (???) şi mă îmbrac într-un anume fel. Un mesaj: Nu-ţi convine? Uită-te în altă parte. Şi, din  nou, ia ghiciţi cine a vorbit? Cea care de nenumărate ori spunea: „Vai, ce ghete faine ai!!!” sau „Doamne, ce geacă roz!” (respectiva este obsedată de roz) şi multe altele. Deci, iată cea mai bună definiţie pentru IPOCRIZIE!
Am incercat să cer socoteală. Nu mi-a ieşit. Fac pe nevinovatele. Cum spuneam, e nevoie de caracter aici! Şi în plus, continuă încă. Mi-e milă oarecum…că doar atâta pot. Dar mă amuz tare bine când mai am ocazia să citesc vreun fragment din discuţiile lor! Cred că au o viaţă de-a dreptul plictisitoare.
Am invăţat un lucru foarte important: rudele ţi le-a dat Dumnezeu, dar prietenii poţi să-i alegi. Asta am început să fac!
P.S. Un sfat: nu vă încredeţi în primul venit.
Măriuţa Ancuţa Pop