Între “Revoluţiile colorate” şi “Primăvara arabă”

ILIE CĂLIAN

Numeroşi oameni cu scaun la cap afirmă că este greşită – din punctul de vedere al principiilor democratice şi al Constituţiei României – “inovaţia” populistă a preşedintelui Iohannis de a completa consultările cu partidele politice cu alte consultări, cu reprezentanţi ai “societăţii civile” şi ai “străzii”, în aceste momente, în care este vorba despre constituirea unui nou guvern. Desigur, preşedintele are obligaţia să medieze între societate şi stat, dar nu în privinţa formării guvernului sau altor instituţii. De fapt, în baza căror criterii a selectat Iohannis 10 reprezentanţi ai “societăţii civile” şi alţi 10 ai “străzii”?! Să observăm un lucru simplu: de bine, de rău, reprezentanţii partidelor politice (ca şi ai sindicatelor) sînt aleşi. Au trecut reprezentanţii “societăţilor civile şi ai “străzii” printr-un proces similar?! De altfel, nu prea ştim ce este aceea “societate civilă” – “civilă” în raport cu ce alt tip de societate? L-am auzit pe un profesor de politologie bucureştean spunînd că ar fi în raport cu societatea “politică”. Dar asta ce-o fi?! Există, desigur, lideri şi membri ai unor partide politice. Dar sînt aceştia altfel de cetăţeni, cu alt fel de drept de vot?! Şi, pînă la urmă, pot aceştia – fie “societăţi civile”, fie “societăţi politice” – să înlocuiască opţiunile tuturor cetăţenilor români cu drept de vot (18.272.589, joia trecură, după cum a cumunicat Autoritatea Electorală Permanentă)?!! Dacă pot, atunci am dat foc tuturor principiilor după care funcţionează o societate democratică şi am intrat în anarhie.

Îşi doreşte cineva anarhie în România? E adevărat, printre “vocile străzii”, au existat numeroase îndemnuri anarhice: să schimbăm complet sistemul şi s-o luăm de la zero!; nu vrem partide, vrem oameni! ş. a. Problema gravă nu este că aceste “voci” nu prea cunosc semnifica-ţia cuvintelor pe care le folosesc, nici că nu ştiu cum s-ar putea în-deplini practic ceea ce doresc. Grav este că, de fapt, nu sînt capabili să se implice direct – adică să facă ei înşişi: “să se” facă, “să se” dreagă, “să se pună”, “să se” dea. Or, nimic nu “se” de la sine: societatea o construim permanent cu toţii şi fiecare în parte. Dacă-l întrebi pe unul care vrea “oameni, nu partide” (a uitat că actualul parlament este rezultatul votului uninominal, pentru “oameni”) cum anume ar putea fi selectaţi aceşti “oameni” şi cum ar putea fi apoi convins electo-ratul să-i voteze, va ridica din umeri sau va cere “să se”.

Am mai scris despre faptul că există în România felurite fun-daţii, asociaţii şi “societăţi civile” finanţate dinafară ţării şi, după cum au recunoscut vreo doi lideri ai acestora, chiar au făcut studii pentru a selecta teme şi modalităţi pentru a scoate tinerii în stradă. Pe scurt: “strada”este foarte uşor de manipulat. Este uşor să alcătuieşti un mixtum de oameni efectiv interesaţi de problemele societăţii, plus un grup de persoane mai “nervoase”, mai gălăgioase, şi să-l dirijezi abil, cu cîteva lozinci, în anumite lacuri din oraşe.

Iată, ca exemplu, la Cluj-Napoca, veţi găsi mulţime de candele şi texte (unele agramate) la picioarele calului lui Matei Convin. Aşadar, gestul simbolic de a plînge morţii prin candele şi de a “cere” prin texte schimbarea “clasei politice” sau a “sistemului” are ca adresant, simbolic, regele feudal al unei ţări străine! Nu vi se pare straniu? Nu vă întrebaţi cine şi ce i-o fi determinat pe acei protestatari să-şi pună nădejdea unui viitor mai bun în spiritul unui rege care (o fi fost el fiu de român, dar brînza-i pe bani) numai binele lui Ştefan cel Mare şi al lui Vlad Ţepeş (şi al ţărilor conduse de ei) nu l-a vrut? Dincolo de asta: ce legă-tură ar putea fi – în mintea oamenilor preocupaţi de “sistemul” politic – între o cîrmuire feudală şi una, de viitor, cu adevărat democratică? Oare ce drăcuşor îşi va fi băgat coada?!…

De fapt, ce va fi aflat Iohannis de la cei zece-zece reprentanţi? Nu ştiu şi nu cred că a făcut-o cu alt scop decît de a se arăta drept “părintele naţiunii”. Sau, mai ştii?, o fi avut alt gînd. De exemplu, fixînd aceasta cifră – zece – şi făcînd o selecţie ciudată (de la Freedom Forum la GDS, de la cîntăreţi la elevi, dar ignorînd alte “societăţi civile”), a împărţit aceste “societăţi”, le-a învrăjbit niţel (cum se împăunează cei cărora le-a strîns mîna Imperatorul!)… Ce valoare reală are această soluţie îmi este greu să spun. Vom vedea. Cert este că, pînă la urmă, tot la vot se va ajunge, tot la partide se va apela, întrucît democraţia n-a reuşit- să inventeze o soluţie mai bună şi mă îndoiesc că Iohannis este marele primenitor al democraţiei. E adevărat, am auzit, la un post tv, un “specialist” în nu ştiu ce, explicînd

că la o soluţie similară – dialog cu “strada” – s-ar fi apelat şi în Tunisia. Să fim şi noi în pragul unei “Primăveri arabe”, după “Revoluţia colorată” care ni l-a adus pe Băsescu?!