Între putoarea de tîrlă şi parfumul ecologist

ILIE CĂLIAN

Scriam data trecută despre circul oierilor din faţa Parlamentului, în legătură cu o modificare a legii vînătorii, păşunatului etc. Nu ştiu cum s-a potrivit. După lungă vreme, “ciobanii” s-au trezit că este absurdă legea care le limitează numărul de cîini într-un mod absolut radical. Ar fi suficient să mă întreb ce fac inspectorii de turme dacă o căţea a fătat vreo cinci-şase căţei: îi duc ei, îi lasă ciobanului unul sau doi, obligîndu-l să-şi omoare căţeaua şi încă unul-doi dintre dulăi?! Absurdul continuă: minunaţii legislatori stabilesc numărul cîinilor de turmă, dar nu stabilesc nici numărul total al unei turme, nici numărul oilor femele şi al berbecilor la care are dreptul ciobanul, nici cîte fire de iarbă ar avea dreptul să mănînce o oaie, sau pe cîţi metri pătraţi ar trebui să se mişte într-o zi. S-au găsit feluriţi “jmecheri” care să spună că legea aceasta este conformă cu reglementările Uniunii Europene. Iar aceste reglementări ar fi obligatorii şi mai importante decît legile româneşti şi decît Constituţia României. Că de aici ni se trage asta: de la batjocura generală faţă de Constituţia României, stat indepenent, suveran etc. Că “boborul” care a acceptat ultima modificare a Constituţiei n-a crîcnit, că “boborul” votează fericit partide şi orice parlamentari – asta nu mai este de mirare: acesta este “boborul” şi cu el defilăm, într-un stat (zis) democratic, dar care, prin cetăţenii săi, încă n-a ieşit din postfeudalism.

S-au trezut românii că, dintr-un motiv neştiut pînă azi, vînătorii sînt mai importanţi decît oierii. Să lăsăm la o parte “Mioriţa” şi “Balada Cerbului” şi alte cîntări folclorice. Ticăloşia nu are nimic de-a face cu folclorul – şi nu cu argumentele “Mioriţei” se apără identitatea naţiunii. În realitate, această lege a vînătorii face parte – cu sau fără ştiinţa celor care au făcut “jmecheriile” pentru a fi legiferată de către un Parlament compus deopotrivă din buimaci şi din ticăloşi – dintr-un sistem mai larg de “prezervare a naturii” în Europa, în care României îi revine rolul de a deveni o “gură de rai” ecologică. O spun clar: indiferent cît de conştienţi sînt cei care marşează pe ecologism, ei sînt instrumentele (în unele cazuri, doar cozi de topor, plătite sau nu) celor care, pînă la urmă, vor să excludă România dintre ţările care pot să concureze industria şi agricultura ţărilor din Europa Occidentală şi Europa Centrală. S-au înmulţuit enorm aşa-zisele societăţi şi ONG-uri cu interese ecologice. Dacă le căutaţi la sursele de venit şi iniţiatori, o să aflaţi că vin cam din Vestul României – din Ungaria, Austria, Germania şi mai de la Vest.

Nu sînt duşmanul ecologiei, termen pe care puţini oameni îl înţeleg cu adevărat – şi, chiar, unii dintre “activiştii” ecologişti. Dar nu pot să nu observ că, sub acoperişul nevoii de protejare a “mediului”, în ultima vreme se încearcă îngustarea spaţiului economic al României.

Nu poţi să lucrezi la “plombarea” unei şosele (ca să iau exemplul din judeţul Cluj), pentru că deranjezi nişte păsări care tocmai atunci cuibăresc şi nu se pot drăgăli din cauza zgomotului utilajelor! Nu poţi să faci traversarea unui munte – foarte importantă! – pentru că se bănuieşte că, după ce s-ar face şoseaua (după toate regulile de asigurare a subtraversării de către animale) s-ar putea (!) să se dea autorizaţii pentru construcţia de vile în zonă. (S-ar putea?!) Dar nu vreau să dau şi alte exemple – de fluturi care blochează o zonă, de rîme sau bondari care nu ştiu cît de importanţi sînt pentru viitorul omenirii … Eu înţeleg că domnii zoologi, botanişti, biologi, ecologi, farmacologi etc. trebuie să mănînce şi ei o pîine – adică să le rămînă ceva-ceva de studiat. Dar să mă prostească nu accept. Nu accept ca viitorul dezvoltării economice a României să fie blocat de fel de fel de pretexte zise obligaţii ecologice. Repet: dacă iau în calcul numărul de ONG-uri ecologiste înfiinţate şi finanţate dinafara ţării, presiunea în legătură cu agricultura “bio”, presiunea asupra dezvoltării României prin IMM-uri – atunci trag concluzia că este vorba despre o bine gîndită acţiune a unor puteri economice care doresc să scoată România de pe piaţa concurenţei agricole şi industriale.

Protestul “oierilor” s-a produs – coincidenţă?! – exact în ziua în care “aleşii neamului” hotărau să-şi acorde pensii speciale, pe măsura celor din sistemul Justiţiei. Aş fi de acord – şi în cazul unora , şi în cazul celorlalţi. Numai că ele nu se justifică deloc prin calitatea “prestaţiei”. Privilegiile celor din Justiţie sînt o imensă bătaie de joc: deja trebuie să se umple puşcăriile cu oameni din Justiţie. În privinţa celor din Parlament – incapacitatea “profesională” şi ticăloşia dovedite pînă acum nu le justifică nici lor privilegiile pe care şi le doresc. Desigur, au şi ei o scuză: furtul, minciuna, evaziunea fiscală, mita, nepotismul sînt “sporturi naţionale”, practicate cu seninătate de majoritatea populaţiei României – inclusiv şi, adesea, mai cu seamă, tocmai de cei care se reped să-i atace pe politicieni. O să-mi suneţi că peştele de la cap se-mpute. Păi, aşa o fi, numai că, mereu, acest cap este “alimentat” cu nou-veniţi – din “corpul sănătos” al societăţii…