Între “ecologism întîrziat” şi extremism, “eco-anarhist”

Ilie CĂLIAN

  Vasăzică, preşedintele României vorbeşte despre reacţii “ecologiste  întîrziate”, iar şeful SRI – despre organizaţii extremiste, eco-anarhiste”. Eu scrisesem, nu demult, despre “anarho-civism” – adică, înainte să se fi exprimat aceste două oficialităţi, despre care sîntem îndreptăţiţi să credem că ştiu despre ce vorbesc. Dar, întrucît, Băsescu, deşi este preşedintele României şi, ca atare ar trebui să fie omul cel mai bine informat, nu a spus, în esenţă, nimic mai concret decît am avut eu curajul să spun, ar trebui să analizăm cele două afirmaţii.

Adică, pentru Băsescu, toate protestele anti-Roşia Montană şi anti-gazele de şist nu sînt altceva decît mainfestări de “ecologism întîrziat”. Mărturisesc că nu am încredere în orice slogan zis ecologist. Am cunoscut, de-a lungul anilor, o mulţime de aşa-zişi ecologişti, care erau “pafarişti” adică, habar n-aveau de ce înseamnă ecologia. Dar, desigur, incultura se poate vindeca prin învăţare, asimilare a unor cunoştinţe, a unor principii, a unei filosofii etc. Importantă este buna credinţă. Dar am cunoscut şi – puţini! – oameni care chiar că ştiau/ ştiu ce înseamnă ecologia: şi asta se întîmpla chiar înainte de 1989, an pe care o groază de naivi îl imaginează cum că ar fi anul luminării minţii românilor. Dimpotrivă, am cunoscut – şi am publicat dezbateri împreună cu ei – savanţi clujeni care erau “ecologişti” cu multe decenii înaintea unor “băieţi zgomotoşi” din “piaţă”, profesionişti ai acestui domeniu. Aşadar, din punctul meu de vedere, nu există “ecologism întîrziat”, cum zice Băsescu, adică o teorie şi o mişcare publică depăşite de timp – adică de realitate. Faptul că Băsescu apelează la o asemenea formulă pentru a-i compromite public pe ecologişti, pe cei “adevăraţi”, care ştiu ce vorbesc, mă face să cred că, încă o dată, Băsescu încearcă să manipuleze populist o parte a electoratului, care nu are suficientă cultură pentru a pricepe despre ce este vorba. Nu e mai puţin adevărat că, dacă e credincios opţiunii sale politice – adică de dreapta -, Băsescu nu poate fi decît adversarul ecologiştilor – întrucît aceştia sînt “de stînga”, întrucît atacă efectiv marile trusturi şi companii transnaţionale, care afectează simultan mediul din mai multe ţări şi pe mai multe paliere.

Însă, dacă, în privinţa formulării lui Băsescu, lucrurile mi se par clare, trebuie să mă gîndesc la ce se ascunde sub formularea şefului SRI, George Maior, cînd vorbeşte despre “organizaţii extremiste, eco-anarhiste”, care ar fi încercat să deturneze manifestaţiile ecologiste şi la faptul că cu existat/ există “ecouri, inclusiv în planul relaţiilor internaţionale ale României” şi că “Roşia Montană constituie, din perspectiva serviciului, o problemă de securitate naţională”. Încercînd să descifrăm textul, vom observa că reacţiile “internaţionale” pe tema Roşiei Montane au venit din două direcţii – de la două state “prietene” -, adică dinspre Budapesta, prin persoane publice, din guvernele Ungariei, prin organe de presă “oficioase” şi felurite ONG-uri remarcate ca şovine faţă de români – şi dinspre Moscova, mai cu seamă prin postul de radio “Vocea Rusiei”. Cele două state s-au trezit peste noapte că ne vreau binele şi sînt nespus de îngrijorate în legătură cu sensibilele pagube ecologice pe care le-am putea suferi. N-o să intru în detalii în legătură cu faptul că Ungaria nu are mine de aur (şi, ca atare, poate protesta împotriva cianurii sau a oricărei alte metode de extragere a aurului şi argintului), iar Rusia este unul din marii concurenţi mondiali în producţia şi vînzarea de aur. Astea le puteţi înţelege cu uşurinţă. E adevărat, conexiunile internaţionale sînt mult mai complicate – inclusiv în relaţiile României cu state “prietene” din  UE – care au ori nu au rezerve de aur. (De exemplu, Germania se pronunţă împotriva utilizării cianurilor. Întrebare de o mie de puncte: cîte mine de aur are Germania?)

Dar, directoul SRI, George Maior – fost membru al PSD, şcolit în SUA şi preferat de Băsescu pentru postul de şef al SRI -, adică un om cu o biografie politico-profesională complexă, ca să nu zic complicată, mai spune ceva despre “mişcările” anti-Roşia Montană: că ar fi “organizaţii extremiste, eco-anarhiste”, dar care n-ar fi fost capabile să-şi facă de cap. Dar despre asta – mîine, reamintindu-vă că, înainte de a se fi pronunţat şeful SRI despre extremismul “eco-anarhist”, eu am scris ceva despre “anarho-civism” – adică despre ceva mai larg, mai cuprinzător decît “eco”, despre aşa-zisul “civism”, anarhic ca reprezentare a adevăratei voinţe a “poporului”.