Între democraţie şi anarho-civism

Ilie Călian

CALIAN Întreaga societate românească e bulversată de polemica în jurul “Proiectului Roşia Montană”. Spiritele s-au încins, iar dialogul a încetat să mai fie dialog: cine încearcă să aducă argumente bazate pe cifre, legislaţie, articole de lege şi contract etc., e întîmpinat cu răspunsuri care se reduc, pînă la urmă, la “Nu cred”. Or, “Cred” sau “Nu cred” sînt argumente valabile în religie sau în dragoste. Cert este că niciodată, de la 1989 încoace, partidele, Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia nu au s-au dat în stambă mai penibil decît acum.

Esenţa problemei nu este rezolvarea punctuală a necazurilor de la Roşia Montană: poluarea zonei, lipsa locurilor de muncă, conservarea unor obiective de patrimoniu cultural. Problema fundamentală este reluarea industriei de extragere şi prelucrare a minereurilor din România – a tuturor! Că, la auzul cuvîntului “Aur”, se tulbură imaginaţia oamenilor este firesc: majoritatea nu ştie că aurul nu este altceva decît o marfă, un metal scump, dar există altele mai scumpe şi – toate! – extrem de utile în industrie. Şi încă ceva: România şi-a distrus această ramură a industriei exact la timp pentru a nu-şi putea valorifica potenţialul, în condiţiile în care lumea se confruntă cu o penurie de materii prime, iar preţul acestora este într-o continuă creştere. Că prostia românească a fost stimulată de marile trusturi supranaţionale, care au imaginat globalizarea în folos propriu (şi al ţărilor de origine, desigur) – asta este clar pentru orice om care poate să privească în jur şi spre ziua de mîine.

Repet ceea am mai scris: Roşia Montană este doar un caz dintre multele celelalte din întreaga zonă a exploatării resurselor subsolului românesc – metalifere şi nemetalifere, cărbune şi sare, piatră şi var, petrol şi gaze -, cu legătură şi cu alte resurse: pădurile, potenţialul hidrologic ş.a. Iar “repornirea” industriei extractive şi de prelucrare a zăcămintelor, de prelucrare a masei lemnoase, a potenţialului agricol, a sistemelor de irigaţii etc. nu se poate face decît cu bani – desigur, pe baza inteligenţei celor care trebuie să pregătească şi să execute aceste programe, “dacă există voinţă politică”, adică dacă ne trezim măcar în ul-timul minut. Ideea că, dacă nu putem acum, este mai bine să lăsăm genera-ţiilor viitoare să rezolve problema este o idee proastă: Istoria nu aşteaptă mintea cea de pe urmă a românului, oricît de atrăgătoare ar fi ideea evitării luptei şi sabotării istoriei. Istoria nu poate fi sabo-tată.

Spuneam că, dincolo de problemele reale, prostia noastră este dirijată de megaforţele economico-financiare globaliste. Scrisesem, în alte articole, despre interesele magnatului Soros, implicat în minerit, despre finanţarea de către acesta a organizaţiilor) fundaţiilor) ONG-urilor care protestează împotriva “Proiectului Roşia Montană”. Iată, presa a descoperit că mai multe ONG-uri care au organizat zgomotoasele proteste din Bucureşti, Cluj-Napoca şi alte oraşe au fost sponsorizate de Soros prin feluritele sale fundaţii din România şi Ungaria. Astfel, “Trustul pentru Societate Civilă în Europa Centrală şi de Est” a finanţat în România 144 de proiecte, în valoare de circa 10,5 milioane de dolari. Un exemplu interesant îl reprezintă ONG-ul “Miliţia Spirituală” (vă place numele, nu-i aşa?!), care a primit 75.000.  dolari pentru proiectul CRIM (şi acesta vă place?!), al cărui obiectiv este “nevoia imperativă de a descrie şi analiza cultura protestului în România” şi “identificarea temelor care îi pot determina pe tineri să ia atitudine”. Pentru oricine ştie să interpreteze un text, este limpede: se pregăteşte o ma-să de manevră, care să fie manipulată în baza “activismului civic”, oridecîteori o megaputere economică ori statală doreşte să modifice deci-ziile Guvernului şi Parlamentului României.

Desigur, nu e pentru prima oară cînd se întîmplă asta – nici la noi, nici în alte ţări: din antichitate pînă azi, au fost permanent manipulate grupuri şi minorităţi gălăgioase şi chiar violente pentru a întoarce pe dos anumite decizii politice şi economice. Ba chiar, acum, acest anarho-civism este teoretizat cu cuvinte “frumoase”, cu neologisme “democratice” şi, desigur, plătit. Am mai scris: există mercenari ai protestului “civic”, ori “ecologic”, ori “spiritual”, ori “cultural”, ori “democratic”, pregăţi inclusiv pentru aşa-numita “nesupunere civică”. Vă sugerez să faceţi legătura între feluritele cuvinte “democratice”, “europeniste” etc. şi cei care le practică, iar apoi, să vă imaginaţi cui folosesc cu adevărat.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.