Întîmpinarea Domnului, sărbătorită pe 2 februarie

Credincioşii ortodocşi, catolici şi greco-catolici sărbătoresc, sîmbătă, Întîmpinarea Domnului, care rememorează aducerea lui Iisus la Templu, de către Fecioara Maria şi Iosif, la 40 de zile de la naştere, aşa cum prevedea tradiţia iudaică.

La Templu, pruncul Iisus este întîmpinat de dreptul Simeon şi de proorociţa Ana. Luîndu-L în braţe, Simeon Îl arată lumii pe Cel ce a venit să deschidă o nouă cale, cea a desăvîrşirii.

Se consideră că, prin aducere Sa la Templu, omenirea capătă un alt sens, porneşte pe un alt drum: Hristos, care reprezintă toată natura umană, întreaga omenire, este prezentat în faţa lui Dumnezeu. Întîmpinarea şi primirea lui Hristos ca Mîntuitor de către fiecare creştin înseamnă eliberarea din moarte, spre viaţa cea veşnică.

Sărbătoarea, celebrată la 40 de zile după Naşterea Domnului, mai este numită în popor şi Stretenia. Prima menţiune documentară despre existenţa acestei zile este cea din memorialul de călătorie al pelerinei Egeria, care ia parte la ea, în Ierusalim, în anii 382-384, numind-o Quadragesimae de Epiphania. Întrucît, pe atunci, la Ierusalim Naşterea lui Hristos se serba pe 6 ianuarie, odată cu Botezul, Întîmpinarea Domnului era sărbătorită la 14 februarie (la 40 de zile).

Mărturiile despre existenţa sărbătorii se înmulţesc spre sfîrşitul secolului al V-lea. Sever al Antiohiei (512-518 d.Hr.) spunea că Întîmpinarea Domnului fusese de curînd introdusă la Ierusalim şi că încă era necunoscută la Antiohia, unde a fost introdusă la 526. Generalizarea ei s-a făcut în secolul al VI-lea, începînd din 534, cînd împăratul Iustinian a decretat sărbătorirea ei, cu mare solemnitate, la 2 februarie.

La Roma, ea a fost introdusă de papa Ghelasiu, în anul 494, pentru a înlocui vechea sărbătoare păgînă a Lupercaliilor, de la începutul lunii februarie, cînd aveau loc procesiuni în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus (ucigătorul lupilor). Totodată, exista şi sărbătoarea fecundităţii şi a lui Februs, alt nume dat de romani zeului Saturn. În acest fel, erau înlocuite concepţiile şi practicile păgîne cu aceea a curăţirii Sfintei Fecioare, păstrîndu-se şi făcliile tradiţionale. De aceea, în Apus această sărbătoare se mai numeşte şi Sărbătoarea Luminilor. Astăzi, la romano-catolici în prim plan stă persoana Fecioarei Maria, pe cînd la ortodocşi accentul se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc.

Dintre creştinii răsăriteni, numai armenii sărbătoresc, pînă astăzi, Întîmpinarea Domnului la vechea dată, adică la 14 februarie. Avînd o bază biblică, sărbătoarea este respectată şi de protestanţi, îndeosebi de luterani.