ÎNTÎLNIRI DE SUFLET…

Ianuarie, luna cu vechiul nume Ianus, întruchipînd sfîrşitul şi începutul, ca o legătură de viaţă eternă, avînd imprimată pe pecete atît o privire spre trecut, cît şi o alta spre viitor, poartă atîtea semne ale harului divin, cu cerurile deschise spre comunicare cu veşnicia! Ca o binecuvîntare hărăzită nouă, românilor, pe cerul ţării noastre strălucesc în această lună două stele ale măreţiei: Luceafărul poeziei româneşti – Mihai Eminescu – şi Steaua României moderne – Alexandru Ioan Cuza. Dacă Mihai Eminescu ne-a dăruit visul infinitului, Alexandru Ioan Cuza ne-a dăruit identitatea şi ne-a învăţat să fim demni. Cu asemenea odoare, zestrea ţării trebuie păzită, sporită şi înfrumuseţată, moştenire ce ne revine nouă şi generaţiilor care vin…

În acest demers se înscrie recunoaşterea şi consacrarea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naţionale, poate ca o replică la unele atitudini fie inconştiente, fie răuvoitoare, de regretabilă amintire, în care s-au jignit, s-au înjosit simbolurile spiritualităţii noastre. Desigur, incultura ajunsă la rang de merit, a alimentat aceste manifestări. Ideea şi îndemnul este ca tinerii să citească, să cunoască, pentru a putea înţelege şi judeca onest realitatea. Cea de a doua coordonată importantă a lunii ianuarie se înscrie pe drumul devenirii noastre ca neam, prin înţelepciunea cu care Alexandru Ioan Cuza a fost ales, înfăptuindu-se astfel un prim pas spre un vechi vis al unităţii românilor.

În acest context s-a desfăşurat şi întîlnirea de la Salonul de Lectură, devenită tradiţie, a cîtorva doamne profesoare, colege, care-şi cultivă pasiunea pentru poezie, pictură şi muzică printr-o serie de acţiuni reprezentative. De această dată, s-au întîlnit doamnele Geta Stelea (de la Geţi), Monica Gloria Alexei (născută la 1 Decembrie, zi de glorie pentru neamul românesc), Maria Stănescu (suava purtătoare a moralei creştine, pictoriţă), Lucia Paşcalău (dreapta cumpănă a gîndirii, pictoriţă), Antonia Bodea (altruista şi visătoarea poetă, lîngă fereastră în lumină). I-au avut ca oaspeţi de onoare pe prof. univ. dr. Constantin Măruţoiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii “Babeş-Bolyai”, precum şi pe animatorul şi participantul la evenimentele culturale ale urbei, profesorul-cercetător în psihologie, pedagogie şi sociologie, Alexandru Stănescu.

Au fost evocate cu entuziasm şi emoţie figurile celor doi coloşi ai fiinţei şi spiritualităţii româneşti, împletind versuri şi muzică, îmbinate cu relatări ale unor scene edificatoare din viaţa acestora. Mărturisindu-şi afecţiunea adîncă faţă de poezia eminesciană, Geta Stelea a şoptit “Sara pe deal”, acompaniată de murmurul suav al melodiei aparţinînd compozitorului Vasile Popovici; Monica Gloria Alexei a recitat “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, retrăind entuziasmul poetului. Maria Stănescu a meditat pe marginea veşniciei, a trecerii timpului, evocînd poezia “La Steaua”… sau “Stelele-n cer…”, cu esenţa nimicniciei terestre: “Veşnică trecere) Asta e tot… (Floare de crîng,) Astfel vieţile) Şi tinereţile) Trec şi se stîng”… Antonia Bodea şi-a exprimat admiraţia şi uimirea faţă de pasiunea cu care Eminescu, publicistul, dezbătea problemele sociale, politice şi culturale ale vremii lui, căutînd să trezească conştiinţa publică, în vederea prevenirii eventualelor dezastre ce ameninţau statul român modern. Dl profesor Alexandru Stănescu a conturat profilul poetului ca figură genială prin menţionarea felului în care marile personalităţi ale culturii noastre s-au raportat la el. Astfel, Titu Maiorescu îi sublinia deosebitul simţ al limbii, semnul celor aleşi, prevăzînd că atîta timp cît va exista limba română, cultura noastră va sta sub semnul limbii lui Eminescu. George Călinescu îi menţiona singularitatea, prevăzînd că vor trece veacuri pînă cînd pămîntul românesc va da o altă esenţă de tăria lui Mihai Eminescu. Tudor Arghezi îl declara ‘’Sfîntul limbii române’’ cu ecou în veşnicie, iar Nichita Stănescu îşi mărturisea uimirea că un asemenea spirit era chiar un om! Profesorul Constantin Măruţoiu a vorbit despre admiraţia poetului faţă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe care l-a vizitat în exil, pentru a-i aduce omagiile sale. Domnia sa a subliniat rolul lui Al. Ioan Cuza în instituirea statului modern, România, amintind de marile reforme iniţiate de domnitor, toate avînd ca scop depăşirea stării de înapoiere a ţării, modernizarea relaţiilor sociale şi înfăptuirea unor instituţii care să contribuie la prosperitatea ţării. Dreptatea socială prin împroprietărirea ţăranilor, cinstea şi moralitatea, devenite proverbiale prin “ocaua lui Cuza”, înfiinţarea de şcoli săteşti, orăşeneşti, academii şi universităţi, toate sînt legate de perioada scurtă, dar substanţială, a domniei lui Cuza. A fost evocată apoi şi figura lui Badea Cîrţan, ca model de patriotism şi demnitate cetăţenească, parcă o întrupare a spiritului pe care Alexandru Ioan Cuza şi-l dorea pentru poporul său. În respectul tradiţiei şi în concordanţă cu aspiraţiile domnitorului Al. Ioan Cuza pentru propăşirea neamului românesc, dl prof. Constantin Măruţoiu a vorbit despre rolul bisericii, al credinţei şi al religiei în formarea caracterelor, în transmiterea principiilor care să călăuzească naţia spre un comportament moral, spre o atitudine civică şi, totodată, critică, prin care să se discearnă binele de rău, frumosul de urît, adevărul de minciună. În final, s-a exprimat optimismul în privinţa destinului românesc, iar poeta Antonia Bodea a încheiat cu versurile proprii: “Românii-s neam blagoslovit) Că-n visul nemuririi lor) O Românie s-a-mplinit) Şi-l au pe Eminescu-al lor”…

Monica ALEXEI