Întîlnire cu scriitorul Cseke Péter

Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi Editura Tritonic, Bucureşti invită oamenii de cultură vineri, 20 februarie 2015, ora 12, la sediul Filialei clujene a USR, la o Întîlnire cu Cseke Péter, scriitor care a împlinit de curînd 70 de ani. Cu acest prilej, va fi lansat numărul 12/2014 al revistei Korunk, despre care vor vorbi Vasile Sebastian Dâncu şi Ovidiu Pecican, Dar şi noua sa carte: Valori ale presei maghiare din România (1919-2014), volum apărut la Editura Tritonic (director: Bogdan Hrib).

Despre autor şi despre carte vor vorbi: Marian Petcu, Mircea Popa, Elena Abrudan, Călin Hinţea, Cătălin Baba, Ilie Rad.

Moderator: Irina Petraş

* * *

Marian Petcu (în prefaţa la volum):

Volumul de faţă prezintă o sumă de studii despre cultura maghiarilor din România, scrise cu varii ocazii. El acoperă o mare diversitate de problematici: evocări ale unor personalităţi aparţinînd vieţii culturale – în care îi include, se înţelege, pe jurnalişti – micromonografiile unor reviste reprezentative, forme asociative ale maghiarilor, episoade ale limitării libertăţii de expresie. Cseke Péter integrează aici şi studii privitoare la aspecte mai sensibile ale convieţuirii – naţionalismul, ecourile discursului minoritar, etnoregionalismul, presa confesională minoritară, naţionalizarea universităţii maghiare din Cluj şi altele. Registrul în care se cuvine să fie citită cartea aceasta este cel al echilibrului, al dreptei măsuri, al înţelegerii, acceptării, dar şi al revendicării. Cititorul va găsi aici nu doar teme ale trecutului, ci şi priorităţi ale momentului, în sensul de urgenţe ale recuperării memoriei comunităţii maghiare ardelene.

S-ar putea înţelege că discursul său nu priveşte viitorul. Ar fi greşit. De fapt, toate studiile din volum îl pregătesc pe cititor pentru a evalua în cunoştinţă de cauză ce s-a făcut şi ceea ce trebuie să facem pentru viitorul cultural al maghiarimii.

Cseke Péter omagiază cultura maghiară şi pe cea română, de o manieră originală, cu accente de amărăciune şi de entuziasm, de tristeţe pentru neîmplinirile mai vechi ori mai noi, fie acestea generate de ideologii ori de limitele creaţiei. Se raportează des la o anumită “vîrstă de aur”, evocă cele trei începuturi ale vieţuirii împreună cu românii, echivalînd cu tot atîtea promisiuni împlinite, dar mai ales neîmplinite. Cseke Péter nu doreşte să fie minoritar. O spune des, în diverse moduri. O spune cu demnitate şi cu echilibru. De fapt, nimeni nu doreşte să fie minoritar. Iată una dintre învăţăturile acestei cărţi.

Vasile Sebastian Dâncu (despre numărul special al revistei Korunk):

Identităţile şi imaginile diasporei. Cînd prietenul meu, profesorul Cseke Péter, mi-a propus acest proiect am rămas un pic contrariat. Korunk este o revistă de cultură a unei minorităţi etnice, de ce s-ar interesa o minoritate despre o altă minoritate, adică tocmai diaspora ce provine din majoritatea etnică cu care convieţuieşte, se confruntă sau negociază continuu minoritatea maghiară. Să fie un gest de solidaritate a diasporezilor sau o modalitate în plus de a cunoaşte subtilităţile identitare ale românilor sau o dorinţă de dialog intercultural fără intermedieri oficiale?

M-am întrebat apoi, în mod firesc, cum putem trata sociologic acest concept, dar mai ales în ce măsură diaspora este un concept construit sociologic sau doar o categorie metaforică folosită mai mult ideologic sau politic.

Un lucru este clar, avem mai multe tipuri de diaspora, deci poate funcţiona acest concept? Există diaspora formată în urma dramelor de război prin migraţie internaţională, prin deportări, prin acţiuni de purificare etnică, sînt comunităţi de diaspora care au rămas pe pămîntul lor, dar s-au schimbat frontierele statelor naţionale şi, cu siguranţă, cea mai nouă diaspora este cea rezultată din migraţia economică din ultimele secole sau decenii. […] Dacă avem diaspora fără stat şi diaspora legată de un stat, din perspectiva focalizării pe originea etno-naţională, atunci prezumăm existenţa unei continuităţi sau a unor invarianţi de-a lungul existenţei unei comunităţi. Această diversitate ne duce în situaţia în care trebuie mereu să contextualizăm folosirea noţiunii de diaspora, deoarece diaspora este o realitate trans-etatică dar, vedem din ultimul exemplu, chiar şi una trans-etnică. Demersul generos al revistei Korunk din acest număr face chiar acest lucru: contextualizează, descrie, dă cuvîntul actorilor din diaspora. Fără analize ideologice, fără a face politică, fără interpretări sau hermeneutici speciale. […].