Interviu cu sociologul clujean Ioan Hosu | Demobilizarea e un prim pas spre abandonul formulelor democratice

Economia, costul vieții și securitatea în contextul războiului din Ucraina vor fi teme principale în alegerile din decembrie, estimează sociologul clujean Ioan Hosu, profesor la UBB într-un interviu acordat Făclia. El este de părere că prognozele privind votul sunt invariabil imprecise deoarece surprizele pot să apară la o rată scăzută de participare la vot și la o mobilizare destul de mare a unor grupuri. Mai este și necunoscuta votului în diaspora, zonă care este măsurată foarte puțin în sondajele de opinie.

-Domnule profesor, care credeți că vor fi temele dezbătute în campania electorală și în ce măsură se suprapun ele cu interesele majore ale alegătorilor?

– Problemele mari pe care le are România în momentul asta țin de creșterea economică, de inflație și costul vieții. Vedem deja că despre asta se comunică zilnic și eu cred că alegerile vor avea ca temă centrală stimularea economiei, costul ridicat al vieții și creșterea economică. Oamenii se așteaptă să fie informați în acest sens. Sigur, vedem cum unii se duc în variante extreme de discurs, în sensul să promită o casă cu banii de pe o mașină și alte aberații. Dincolo însă de promisiunile nesustenabile și populiste cred că rămâne această temă: economia.

A doua temă importantă, una care aduce frici în spațiul public, e cea legată de război, de securitate și politică externă. Și aici lucrurile se duc mână în mână; instabilitatea și riscurile geopolitice la nivel regional se răsfrâng negativ la nivelul creșterii economice interne.

Situația economică la nivel european e și ea îngrijorătoare, vezi problemele industriei auto din Germania care vin în cascadă. Până la urmă economia, dezvoltarea economică, dar și contextul politic regional și european vor fi temele de forță.

– Mai sunt sănătatea și educația, cu eternele propuneri de reformare.

– Aceste două teme sunt constant prezentate, dar nu cred că vor fi priorități pentru guvernele ce vor veni după alegeri.

Alte teme pe care e posibil să le vedem țin de discriminarea la nivel european, violența domestică în spațiul public, violența din școli. Sunt teme noi în peisajul societal românesc și sunt mai mult regăsite în conținutul din social media. Dar unii le ating pentru că sunt bazine electorale care sunt îndreptate spre acest teme.

Dacă ne uităm în istoria electorală, vedem teme recurente ca anticorupția, statul de drept care au adus pentru moment o oarecare mobilizare la vot. Cei care au afișat temele acestea au avut de câștigat, deși prestația lor în parlament a lăsat de dorit. Rămân la părerea că va conta modul cum vor fi împachetate clasicele teme legate de economie. Vorbim despre cum reușim să fim performanți, cum creștem economic dar deficitele sunt mari și foarte mari. Avem în continuare cea mai mare inflație din Europa, iar problemele economice nu sunt simplu de rezolvat. Nu ne așteptăm ca în 2024 să se întâmple ceva spectaculos pentru că în acest an se dă, iar din 2025 se ia. Noi ne bucurăm acum pentru ca mai târziu să fim mai reținuți.

– Contează și calitatea oamenilor de pe liste? Uneori este mai greu de înțeles cum sunt aplicate criteriile de selecție în cadrul partidelor. Vedem și un interes crescut pentru independenți sau să-i numim politicieni fără partid.

– Cred că performanțele în politică, pe lângă performanța profesională, sunt valorizate doar dacă ai contribuții la viața de partid, indiferent dacă public ești sau nu ești cunoscut. Criteriile pentru selecție nu reflectă nevoile reale pentru că sunt iluștri necunoscuți chiar pentru comunitățile din care provin. Vedem oameni fără istoric solid în partide, se fac derogări pentru unii candidați, lucru care nemulțumește profund. S-a văzut asta peste tot, deși accentul ar trebui pus pe experiența anterioară, și sunt excluși candidați cu potențial doar pentru că la nivel de leadership sunt favorizați candidați în detrimentul altora. Vorbim despre subiectivism în evaluare, ca să nu spunem mai mult.

Dincolo de subiectivitate și de preferințele pe care le au structurile de conducere pentru unii sau alții de pe liste cred că vorbim de o insuficiență în gestionarea resurselor umane. Nu e nici suficient de bine organizat și pregătit acest proces de selecție, nu sunt instrumente care să evalueze clar și eficient pe termen lung candidații. În politică contează echipele și cu cine faci echipă, e mai important pentru cei din partide decât pentru public. Important să faci echipă dar aceste subiectivități afectează calitatea selecției. Și atunci soluția care ar fi? Cred că ideea, care nu e nouă, este nevoia de îmbunătățire a procesului de selecție a candidaților și o reformare pentru a asigura competiții echitabile și care să fie reprezentative. Vedem asta și la partidele nou înființate, vedem ce probleme au când e vorba de selecția structurilor de conducere, de alegeri.

Observăm cum proceduri promițătoare, precum votul intern online consuc la facțiuni și rupturi tocmai pentru că nu oferă niște trasee eficiente și predictibile pentru a măsura. Sunt proceduri care generează confuzie și neîncredere și acesta e primul pas către ceea ce înseamnă partide politice disfuncționale intern. Și asta se vede în discursuri care se anulează reciproc și în valuri mari de independenți care ajung de la o formațiune la alta. Discuția cu traseismul nu a fost rezolvată odată cu primenirea în parlament a noi formațiuni politice. Asta arată că și aici e nevoie de reformă. Pentru că de aici vine neîncredere pentru partide și preferința unei părți din electorat către independenți.

– Să ne așteptăm la surprize în alegerile parlamentare și prezidențiale?

– Să ne uităm în urmă cu patru ani: un partid a intrat cu 8,5 la sută în parlament deși înainte cu câteva luni avea 3 la sută în sondajele de opinie. Surprize pot să apară la o rată scăzută de participare la vot și la o mobilizare destul de mare a unor grupuri. Surprize pot veni și din diasporă, mai ales că această zonă se măsoară foarte puțin.

Ar putea să apară teme noi care să mobilizeze, mai ales că au mai fost surprize.

În ce-i privește pe prezidențiabili, știm cum o vizită a unui candidat la un om de afaceri a schimbat situația alegerilor în câteva zile. Eu nu cred că avem în acest moment certitudinea că dintre primii trei sau patru vom ști cine va fi în decembrie. La fel cum nu știm nici ce partid trece pragul, nu știm nici cine va fi câștigătorul prezidențial. Lucrurile nu sunt clare pentru că nu există în acest moment profilări care să ne spună că avem câștigătorul. Acest lucru nu se mai întâmplă nicăieri în lume, nici în SUA. Peste tot există o apropiere foarte mare între candidați. Poate fi pasionantă o astfel de competiție, dar lipsa aceasta de predictibilitate îi demobilizează pe unii care spun că nu participă la viața publică și politică pentru că nu are rost. Or, asta e un prim pas spre abandonul formulelor democratice.

Cosmin Puriș

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut