Intelectualii

N-am crezut că voi ridica tocmai eu piatra, cînd ştiu prea bine pe propria piele cu ce efort, trudă, pasiune şi oboseală imensă se poate construi un asemenea statut. Aşa că nici nu aş putea măcar vreodată să spun sau să scriu ceva despre aceşti oameni.

Despre „intelectualii” care mă supără, mă agresează, mă bulversează şi mă scîrbesc, însă, nu voi tăcea. Fiindcă nu am acest drept. şi nici nu-s iresponsabilă.

Unde s-a ajuns, nu vedeţi?

Nu-i greu de observat, că te izbeşte fenomenul de cum ieşi din casă, era să zic. Dar te izbeşte şi în casă, căci dinspre televizor se iţesc la tine, latră şi se năpustesc „tot felul”! Agramatisme, fraze goale, fraze neruşinate, fraze imorale, fraze abjecte – toate arătîndu-şi autorii în lumina cea adevărată: agramaţi, inculţi, maleducaţi, tembeli, şmecheri de toate calibrele, panglicari, duşi cu pluta, idioţi, măscărici, mincinoşi, ticăloşi ghidaţi de atingerea propriilor interese prin orice mijloc.

„Este decît nevoie de asta!” – zice un politician de trei lulele, care nici măcar limba română nu e în stare s-o vorbească corect.

„S-au descoperit cadavre moarte” – ciripeşte guriţa botoxată a unei pupeze care jigneşte meseria de reporter.

„Canicula gerului” – latră gingaş o alta, tot cu doi neuroni în dotare şi ăia fără legătură unul cu altul, cum ar zice Cornel Udrea.

„Ipsos facto” – se ocoşeşte un „expert” şi strămoşii latini se crucesc pe lumea aialaltă.

Şi pe Internet vezi tîmpenii cît casa, cît blocul, cît Everestul! Începe să plouă şi acolo cu informaţii aiurea, incorecte, ba chiar şi incorect scrise, de parcă prostia a devenit pandemie.

Ca scriitor şi mai ales ca ziarist am cunoscut şi cunosc oameni foarte numeroşi, de toate categoriile sociale, de la ţăran la academician, de la bebeluş la preşedinte de ţară, profesii variate, vîrste variate, etnii diferite, religii diferite. Întotdeauna mi-a plăcut mult asta.

De-o vreme mă întristez de-a dreptul, căci parcă pe zi ce trece pecinginea se lăţeşte „democratic”: văd tot mai multă superficialitate, tot mai mult dezinteres, tot mai multă incultură, tot mai multă impostură. Valoarea e înlocuită cu non-valoarea, pila şi banul „lucrează” şi infatuarea prostului şi a „pilosului” (care de multe ori e acelaşi!) nu-şi mai încape în piele.

Unde ajungem?

„Numai cine nu scrie nu publică!” – rîdea Titi Cubleşan mai anii trecuţi. Rîdeam şi noi. Dar uite că azi publică şi cei care nu scriu! Căci, evident, alţii le fac tezele de doctorat, alţii le scriu cărţile şi se pare că există pe piaţă şi tarifele de rigoare, cum de-i lasă inima?!

Vine unul care a emigrat acum treizeci de ani şi plăteşte în euro sau dolari şi găseşte un „sclav” care-i naşte un roman. Plăteşte alţi euro sau alţi dolari şi alt „sclav” îl şi declară geniu în vreo revistă. „Regula” se aplică, şi încă nu rar, şi unor „băştinaşi” care au rămas în ţărişoară, dacă îi ţine, desigur, buzunarul. Că orgoliul e acelaşi şi e cel care funcţionează perfect! Să nu te oripilezi?

Ne pleacă medicii! – îi pasă cuiva?

Ne pleacă elitele! – le pasă la careva?

Am luat-o pe tobogan în jos şi văd că mai nimeni nu face ceva să oprească dezastrul.

„Elita elitei”, gen Patapievici (dar şi alţii), îşi bate joc de naţie, de ţară, de istoria şi de cultura noastră şi pentru asta a fost recompensată cu funcţii şi măriri. Ce popor ar admite asta? I-am văzut, nu o dată, la ei acasă pe nemţi, pe francezi, pe italieni şi pe alţii, toţi patrioţi adevăraţi care nu glumesc cu lucrurile astea sfinte pentru orice om serios, căci ţine de identitatea şi demnitatea oricărei etnii. La noi ziariştii şi scriitorii (slavă Domnului, nu toţi!) se sfiesc să folosească cuvîntul „patriotism”, ca şi cum ar fi ceva de ruşine. Să nu te indignezi? Se folosesc în schimb cuvinte vulgare, triviale, obscene de-a dreptul. Ieri am numărat cinci pe o pagină de ziar central. Să nu te revolţi? Cui ajută să devenim nişte zdrenţe, nişte inşi fără nimic sfînt, fără demnitate, fără educaţie, fără valori, fără morală, fără cultură, ba chiar şi fără bun simţ? Cui?

Intelectualii… Unde-s? Intelectualii adevăraţi! Locul lor e în cetate, sus, pe metereze ca să vegheze să n-o luăm razna! Turnul de Fildeş este caduc, nu vă daţi seama? Cine nu s-a săturat de marinari beţi, de Fete Morgane, de Sirene amăgitoare, de Pinocchio şi de Münchhauseni, de iceberguri ce te pleznesc cînd ţi-e lumea mai dragă? Mai ales că marea continuă să fie învolburată. C-aşa-i Istoria cînd o trăieşti pe unele meridiane.

Stela-Maria IVANEŞ