Înotînd în zoaie

RADU VIDA

Indiferent cît sînt de disciplinaţi şi loiali partidului care i-a propulsat, oamenii politici adevăraţi au comportamente mai mult sau mai puţin personalizate, deciziile lor fiind marcate de o serie de factori care ţin de conjuncturi externe şi intimităţi tăinuite.

A trecut puţină vreme de la numirea ca prim-ministru a dlui Mihai Răzvan Ungureanu şi, iată, în mai puţin de 2 minute a reuşit să bage zîzanie în partidul-mamă şi preşedintele-tată. Neîndoielnic, un asemenea caracter puternic nu va permite niciodată să fie călcat în picioare, ba, cu toată diplomaţia învăţată şi practicată în varii funcţii de răspundere, nu va putea sau, în orice caz, îi va fi foarte greu să tacă. Atunci cînd e călcat pe bombeu. Se vede treaba că M.R.U. n-a venit în fruntea Guvernului doar ca independent şi interimar, chiar dacă… definitiv. Pînă la alegeri (la care va avea o importantă contribuţie) şi pînă la sfîrşitul mandatului, premierul şi-a propus şi, pînă acum, a reuşit să zică şi să facă în aşa fel, încît să cîştige capital politic. Nu numai pentru viitoare bătălii. Şi funcţii. Ci şi pentru satisfacerea orgoliului personal, în ceea ce priveşte capacitatea domniei sale de a ocupa cea mai importantă funcţie executivă.

În mod normal, propoziţiile sale scurte şi contrapunctul din alocuţiunile sale despre una, despre alta ar fi rămas fără nici un ecou, dacă miniştrii anteriori – mai slabi de înger şi ce mai vreţi dumneavoastră – n-ar fi reacţionat atît de penibil. Şi… instant, ca să zic aşa. Evident că primul ministru îşi ştie drămui vorbele şi măsoară de n-şpe mii de ori pînă rosteşte cuvintele cele mai potrivite. Care să meargă la fix, să atragă atenţia unor ţinte cît mai labile, iar reacţiile, chiar adverse, să-i fie folositoare. Repet: dacă s-ar fi  rezumat la a spune doar că a cerut reducerea bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, chiar cu specificarea tăierilor de fonduri pentru bazine de înot , nu s-ar fi întîmplat nimic. Adăugînd, însă, că nu are apetenţă pentru bazine de înot şi că nu sîntem o ţară de înotători, totul a sărit în aer. Fostul ministru, Elena Udrea, fiind pupila tocătoare de bani a mandatului lui  Emil Boc, a simţit că e vorba despre risipa banului public şi a sărit, blond, cu explicaţii. Subţiri, evident. Că, dacă tăcea… Cum filozofia nu este apanajul Elenelor din istoria umanităţii, fosta ministreasă a dat-o pe neologisme şi a spus că nici ea nu are apetenţă pentru înot. Ba, ca o pîrîcioasă din clasa a III-a B, banca de la geam, a spus, smiorcăit, că Borbely şi Blaga au început (cu bazinele, evident).

A grăit şi ministrul Mediului (atunci ministrul Lucrărilor Publice), Borbely Lászlo. A justificat (risipa, pînă la urmă) şi dat o linsă cît casa actualului premier: cum că are dreptate, că atunci (cînd cu bălăceala) erau vremuri bune, dar acum, în criză… Şi a recunoscut că s-a făcut totul de mîntuială (800 de bazine inutile pentru concursuri), că nu înotul şi standardele internaţionale i-au mînat în luptă, ci tocarea banilor. În aşa fel, încît nimeni şi nimic să nu poată fi contabilizat, dibuit, anchetat…

Mă întorc la primul ministru, Mihai Răzvan Ungureanu. Deocamdată nu-l calific drept un personaj periculos, dar nici nu pot ascunde faptul că a…ascuns, cu deosebită măiestrie, ce va face cu fondurile economisite prin tăierea unor investiţii, deplasări în străinătate etc. Acel evaziv „în alte scopuri” lasă loc de interpretări, cu atît mai mult cu cît Boc nu doarme, îşi trimite oamenii în ţară şi străinătate, la tainice întîlniri cu alegătorii de aici sau aiurea. Iar primul ministru, deocamdată, nu e în barca nimănui…