Inochentie Micu Klein, martir al luptei pentru emancipare națională a românilor transilvăneni

Cu ocazia celebrărilor dedicate Zilei Naționale a României, Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, la 1 decembrie 2020, în Catedrala greco-catolică din Cluj-Napoca, reamintea rolul important al Bisericii Române Unită cu Roma în înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. Ierarhul clujean arăta cum, în această Biserică „a fost aprinsă flacăra conștiinței de neam și a dezideratului unității naționale, așa cum foarte frumos scria Mircea Eliade: «acea flacără care s-a aprins la Blaj nu a mai putut să fie stinsă în decursul veacurilor» iar, ulterior, alte generații au preluat ștafeta luptei pentru dobândirea dreptului la autonomie și autodeterminare.

Ierarhii greco-catolici, începând de la Ioan Inochentie Micu Klein, Ioan Lemeni, Șterca-Șuluțiu – primul Mitropolit și până la Episcopii Unirii: Valeriu Traian Frențiu, Episcopul de Oradea, Iuliu Hossu, Episcopul de Gherla în vremea aceea, Demetriu Radu, s-au situat in corpore în fruntea luptei pentru pregătirea, realizarea și desăvârșirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

„Flacăra conștiinței de neam”, cel dintâi a aprins-o la Blaj Episcopul Ioan (Inocențiu) Micu-Klein. Este ierarhul care a venit cu putere în apărarea populației românești din Ardeal, majoritară, dar lipsită de drepturi și considerată „plebe” de către cele trei națiuni dominante.

Ioan Micu s-a născut în 24 iunie 1700, la Sadu, jud. Sibiu. În perioada 1718-1725 a urmat Colegiul Academic iezuit din Cluj, apoi, între 1724-1729, a studiat filosofia și teologia la Tîrnavia (Slovacia). A făcut un an de noviciat la Munkacs (1929-1930) unde a fost hirotonit preot la 25 februarie 1729. În 25 septembrie 1730 a devenit călugăr al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, luând numele de Inocențiu. În același an a fost numit episcop al Bisericii Române Unită cu Roma, pe atunci cu sediul la Făgăraș. Tradiția Curții de la Viena cerea ca, după numire, episcopii uniți să petreacă un timp la Viena, astfel, pentru doi ani se va afla în capitala Imperiului, unde, prin diplomă imperială, a fost înnobilat baron, primind numele de Klein și dreptul de a avea un loc în Dieta Transilvaniei.

A fost instalat în tronul episcopal la Făgăraș, în 28 septembrie 1732. Mai târziu, în 1737, va muta sediul episcopal al Bisericii Greco-Catolice de la Făgăraș la Blaj. Aici va ctitori Catedrala Blajului împreună cu Mănăstirea Sfânta Treime, precum și primele școli din Blaj, care au devenit celebrele „fântâni ale darurilor” – Școlile Blajului ce stau la baza Școlii Ardelene de mai târziu.

Ca păstor de suflete și membru al Dietei Transilvane, Episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein a început, la Blaj, o puternică luptă pentru afirmarea națională a românilor din Transilvania. A cerut în Dietă drepturile conaționalilor săi, fiind, pentru aceasta, huiduit, gata să fie aruncat pe fereastră. Dar nu a renunțat, a susținut ideea originii latine a poporului român și a continuității și vechimii romanilor în Dacia. Revendicările sale se întemeiau și pe actele Unirii cu Biserica Romei, care garantau egalitatea în drepturi a clerului românesc cu clerul celorlalte confesiuni recunoscute ale principatului: calvină, luterană catolică și unitariană.

Episcopul Micu-Klein a cerut dezrobirea poporului român printr-un șir de memorii pe care le-a prezentat Curții din Viena, care, însă, a răspuns mai mult acuzațiilor ce i-au fost aduse de dușmanii poporului român. Astfel, Episcopului i s-a cerut să se prezinte la Viena pentru a răspunde de acțiunile sale în fața unei comisii. Nu a răspuns acestei cereri și în 1744 a plecat în exil la Roma, unde a rămas, contrar voinței sale, până la moarte. În 1751 a fost obligat să-și dea demisia în mâinile Papei Benedict al XIV-lea. A trecut la cele veșnice în 22 septembrue 1768, la Roma. În 1997 i-a fost îndeplinită dorința testamentară, osemintele sale au fost aduse în țară, fiind reînhumat la Blaj.

În acest an, la 28 octombrie 2020, prin hotărârea Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, în cadrul unei ceremonii solemne, osemintele Episcopului Ioan Inochentie Micu Klein, împreună cu cele ale Mitropolitului Atanasie Anghel (†1713) – cel care, în anii 1698-1701, a înfăptuit Unirea cu Scaunul Apostolic al Romei, au fost depuse în altarul Catedralei Arhiepiscopale Majore „Sfânta Treime” din Blaj.

Despre Episcopul vizionar, deschizător de drumuri, martir al luptei pentru emancipare națională a românilor transilvăneni, gazetarul interbelic Pamfil Șeicaru scria, în „Curentul” din 16 mai 1943: „Corespondența lui Inochentie Micu Klein oglindește sufletul aprigului episcop care inițiază marea mișcare de afirmare a drepturilor neamului românesc în Transilvania unde dintotdeauna a fost mișcare națională care se continuă fără întrerupere cu mișcarea lui Horia de la 1784, cu revoluția lui Avram Iancu și Bărnuțiu la 1848, cu procesul Memorandului, până la Unirea din 1918. O idee în mers pe care nimic nu a putut-o opri din fireasca ei dezvoltare. Sufletul episcopului Inochentie Micu Clain stăruie în acel centru de regăsire romană, în Blajul neclintitelor afirmări naționale”.

V.S.