Îndreptarea prin muncă a “savanţilor”

ILIE CĂLIAN

Ciudat este acest guvern de aşa-zişi tehnocraţi, care, în rea-litate, au avut şi, probabil, au şi acum legături destul de strînse cu anumite partide sau cu “societăţi civile” curtate la un moment dat de anumite partide. De exemplu, vreo trei miniştri au fost solicitaţi să participe la o discuţie, la Parlament, despre proiectele în materie de autostrăzi – dar nu s-au ostenit să se întîlnească cu parlamentarii. Păi ,dupa cîte ştiu eu din Constituţie, forul suprem al puterii naţiunii este Parlamentul! În schimb, alţi doi miniştri au stat la taclale cu reprezenanţi ai unor “societăţi civile”, care i-au chemat ca să-i urechească pe tema lucrărilor “ştiinţifice”scrise în puşcărie şi a plagiatelor. Alţi miniştri fac tot felul de propuneri ciudate sau declaraţii publice care vădesc cel puţin inabilitate de “comunicare publică”. Toate astea, în condiţiile în care avem şi un minister – absolut inutil -al “transparenţei”.

Poate cea mai “ciudată”, în ultima vreme, este doamna ministru al Justiţiei, Raluca Prună. Mai întîi, d-sa a dorit să desfiinţeze din lege articolul care permite reducerea pedepselor cu închisoarea celor care, în penitenciar aflîndu-se, realizează lucrări ştiinţifice. Despre aiureala aceasta s-a scris mult – chiar Biblioteca Naţională a deschis, recent, o expoziţie cu asemenea cărţi. D-na ministru al Justiţiei nu s-a oprit aici: a cerut demisia şefului Administraţiei Nationale a Pe-nitenciarelor, pentru că acesta ar fi vinovat de toată aiureala. Aici trebuie făcută o precizare: şefii penitenciarelor au făcut cum i-a dus mintea, sau unele “interese”, dacă nu cumva chiar în bătaie de joc – întrucît cei în drept nu au făcut reglementări clare în acest domeniu. Acum, DNA face o anchetă “privind favorizarea făptuitorului, fiind vizaţi profesori universitari care au coordonat sau validat lucrările, repre-zentanţii editurilor care le-au publicat şi funcţionari ai ANP (Admi-nistraţia Naţională a Penitenciarelor – n.n.) care au propus eliberarea”. Dar – întreb eu – asupra judecătorilor care au făcut parte din comisiile care au acceptat calitatea de lucrări ştiinţifice a acestor cărţi”? Domnii aceştia, judecătorii, docţi pînă-n vîrful unghiilor în materie de lege, nu au nicio responsabilitate?!

Revin la doamna ministru Raluca Prună. D-sa este foarte revoltată de circul cu lucrările ştiinţifice scrise în puşcărie şi zice că, pentru “îndreptarea” condamnaţilor, se gîndeşte mai degrabă la munca fizică sau la cursuri de formare profesională. Te-apucă rîsul! În pri-mul rînd, pentru că “îndreptarea” prin muncă au practicat-o cu sîrg regimurile dictatoriale (de la cele ale lui Hitler şi Stalin, la cele de la noi), iar un ministru al Justiţiei ar trebui să aibă ceva cunoştinţe despre istoria codurilor penale. În al doilea rînd, poate că, pentru nişte derbedei fără căpătîi, cursurile de formare profesională n-ar strica. Dar ce te faci cu cei care au o profesie ori două şi, mai ales, cu cei cărora, din cauza vîrstei, nu le-ar mai servi la nimic după anii de ispăşire a pedepsei (fie şi redusă cu cîteva luni, după numărul cărţilor “ştiinţifice” pe care le-au scris în temniţă)?!

E adevărat, doamna ministru s-a mai temperat, după ce con-ducerea CSM a insistat nu pentru abrogarea acelui articol de lege, ci doar pentru suspendarea lui, pînă se clarifică “instrucţiunile de apli-care”. De fapt, cu sau fără amînare, problema rămîne. Iar problema este, în esenţa, simplă: de ce acel articol de lege se referă la lucrări “ştiinţifice”? De ce această restricţie? O lucrare cu caracter didactic, un eseu filosofic sau de teoria artei sînt mai puţin onorabile? O car-te de memorii sau una de versuri sau un roman sînt ruşinoase sau de mai mic folos atît pentru “îndreptarea” persoanei, cît şi pentru eventu-alii cititori?! Oare la ce se vor fi gîndit genialii legiuitori care, sub presiunea lui Băsescu, au improvizat codurile penal şi civil?! Va fi fost vorba doar despre o simplă aiureală sau de o “nedibăcie” în formularea unui text “cu dedicaţie”?!

De fapt, chestiunea fundamentală este alta. Nebunia asta cu lucrările ştiinţifice scrise în închisoare este doar sora mai mică a marii nebunii patronate cu aplomb şi “demnitate academică” de o mulţime de dascăli din universităţi de toate felurile, care fabrică titraţi, “masteri”, “doctori” şi savanţi pe bandă rulantă. De aici a pornit totul, iar doamnele şi domnii din Justiţie n-ar trebui să uite că şi între ei sînt o mulţime care şi-au luat diplomele în acest mod – cu tot atîta îndreptăţire morală şi ştiinţifică precum caracterul “ştiinţific” al cărţilor scrise de anumiţi întemniţaţi.

Era să uit: d-na ministru Prună ne anunţă că nu vrea să facă mulţi purici la Bucureşti: cică are nişte credite bancare mari, iar sala-riul de ministru nu-i ajunge, aşa că s-ar întoarce la Bruxelles, unde este (ca şi alţi miniştri “bruxellezi”), doar “suspendată” pe perioada ministeriatului în România. Ducă-se!