„Îndrăznește să cunoști”. O celebrare emoționantă la Paris de 145 de ani de relații diplomatice între România și Franța

Ziua în care s-au împlinit 145 de ani de relații diplomatice dintre România și Franța – 20 februarie 2025 -, a fost marcată, la Paris, printr-un eveniment memorabil. În impresionanta Sală de ședințe a Palatului Institutului Francez din Paris – sediu al Înaltului For de Cultură și Știință din Hexagon -, s-a desfășurat ședința comună a Academiilor Franceză și Română, prezidată de secretarul perpetuu al Academiei Franceze, acad. Amin Maalouf, și de președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop. Reuniunea sărbătorească a purtat genericul sugestiv „Îndrăznește să cunoști – Sapere aude” și a evidențiat legăturile trainice dintre cele două națiuni, „bazate pe cultură, cunoaștere și valori comune”.

Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, în exclusivitate pentru cotidianul „Făclia”:

„Între Academia Franceză și Academia Română sunt stabilite acorduri privilegiate. Academia Franceză a fost dintotdeauna un îndrumător pentru România. Evenimentul derulat la Academia Franceză a fost pregătit timp de opt luni și a avut două componente: o recepție în data de 19 februarie, la Ambasada României în Franța, oferită în onoarea celor două Academii, și sesiunea comună propriu-zisă, din data de 20 februarie, care s-a desfășurat la Institutul Francez. Domnul Secretar Perpetuu al Academiei Franceze, Amin Maalouf, e dornic să vină în România – nu a fost niciodată -, și ar fi un prilej fericit să organizăm, cu un astfel de prilej, ceremonia investirii domniei sale ca membru de onoare al Academiei Române.

Sesiunea comună a celor două Academii a debutat cu tradiționalul tur protocolar oferit de către Academia Franceză delegațiilor străine, care a inclus vizitarea cupolei clădirii Institutului Francez, a Bibliotecii Mazarine – cea mai veche bibliotecă publică din Franța -, și a Bibliotecii Institutului Francez, unde a fost expus și un fond de carte ce a inclus publicații de relevanță pentru relația dintre România și Franța.

Prima sarcină a Academiei Franceze și a Academiei Române – care s-a format după modelul Academiei Franceze -, este normarea, perpetuarea și ocrotirea limbii. Beneficiem de experiența Franței în alcătuirea Dicționarului-tezaur al limbii române, realizat după prototipul francez. Academia Română își respectă obiectivele inițiale – protejarea și explicarea limbii și literaturii române, a istoriei naționale, etnografiei, artei și științelor umaniste în general. Din acest punct de vedere, Academia Română este o instituție identitară, poate cea mai importantă instituție în apărarea identițății Românilor în contextul concertului european.

Academiile sunt cele care pot să revitalizeze Europa, dacă reușesc să statueze rolul fundamental al cunoașterii și educației bazate pe cultură – cultură generală și erudiție. E demonstrat de două milenii că umanitatea nu poate să progreseze, nici chiar să existe, fără creație, fără investigarea lumii care o înconjoară, fără să-și pună întrebări despre natură și societate, fără să găsească răspunsuri la provocările cotidiene. Din acest punct de vedere, academiile au și vor continua să aibă – în pofida unor sceptici -, un rol esențial în societate. Academia Română tinde să funcționeze ca o insulă în care să se conserve tot ce e mai bun din cultura umanității.

Intervențiile părții francize – a scriitoarei Dominique Bona și a filologului Michel Zink- au subliniat legătura puternică dintre România și Franța, inclusiv din punct de vedere lingvistic, și faptul că, în decursul istoriei, afinitatea de spirit și cooperarea dintre România și Franța s-au manifestat, adesea, prin interesul comun pentru cultură, știință și cunoaștere în general.

Secretarul Perpetuu al Academiei Franceze, Amin Maalouf, a acceptat invitația de a organiza un retur al ședinței commune, la București, pentru a permanentiza acest format de cooperare. În context, reprezentanții Academiei Franceze și-au arătat disponibilitatea de a avansa în privința semnării unui acord/memorandum între cele două Academii, precum și pentru concretizarea unor proiecte, precum instituirea acordării de către Academia Franceză a unui premiu pentru literatură feminină și angajată, și a unui discurs anual a unei personalități de prim rang care să conferențieze la Academia Română, respectiv la Academia Franceză. Ambasada țării noastre la Paris va continua discuțiile cu reprezentanții Academiei Franceze pentru concretizarea acestor proiecte.”

***

Evenimentul din capitala Franței este prezentat pe site-urile celor două instituții: Academia Franceză: „Cele două Companii sunt unite prin străvechi și strânse legături. Ca și Academia Franceză, Academia Română se consacră protejării și ilustrării limbii naționale, editând Dicționarul explicativ al limbii române. De la crearea sa în 1866, Academia Română a primit în rândurile sale membri ai Academiei Franceze, printre care Alain Decaux și Maurice Druon.” Academia Română: „Academia Română a fost reprezentată la cel mai înalt nivel, de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, de acad. Mircea Dumitru și acad. Marius Andruh, vicepreședinți. Din delegație au mai făcut parte prof. univ. Rodica Zafiu, membră corespondentă și președinta Secției de filologie și literatură, prof. univ. Maria Dorobanțu, membră corespondentă în cadrul Secției de științe medicale, și prof. Ștefan Constantinescu, membru de onoare din străinătate. Tema principală a reuniunii a fost „Sapere aude” – „Îndrăznește să cunoști”, un celebru îndemn antic, formulat de Horațiu, preluat apoi de mari gânditori europeni precum filosoful german Immanuel Kant și gânditorul francez Michel Foucault. Tema a fost aleasă pentru a evidenția importanța gândirii libere și a cunoașterii, valori esențiale în orice timp istoric. Reuniunea a fost deschisă de Amin Maalouf, Secretarul Perpetuu al Academiei Franceze, și de acad. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, care a făcut o prezentare a parcursului istoric al Academiei Române de-a lungul a 159 de ani de existență, precum și a rolului jucat de aceasta în dezvoltarea și consolidarea statului român modern. În cadrul întâlnirii, membrii delegației române au susținut trei prelegeri, subsumate temei generale a reuniunii:
acad. Marius Andruh: „Cooperarea științifică între România și Franța”; acad. Mircea Dumitru: „Știință, democrație și adevăr”; prof. univ. Rodica Zafiu: „Importanța plurilingvismului în Europa și rolul academiilor”. Intervențiile au fost urmate de discuții care au explorat cooperarea științifică franco-română și evoluția științelor în România, inclusiv a științelor umane, prin prisma colaborării cu Franța. Evenimentul organizat de cele două Academii a avut ca invitați Ministerul Afacerilor Externe al României, reprezentat de secretarul de stat pentru afaceri europene Clara Staicu, Ambasada României în Franța, Institutul Cultural Român, Consulatele Generale ale României în Franța și parteneri din ambele țări. Academia Franceză a dorit să marcheze întâlnirea celor două Academii prin baterea unei medalii festive, care i-a fost înmânată oficial președintelui Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop.

Sesiunea comună s-a încheiat cu o recepție dată în onoarea oaspeților români în saloanele Edouard Bonnfous și Maurice Genevois. Conform informațiilor transmise de Ambasada României în Franța, diplomația română a organizat cu acest prilej un program bogat de evenimente: acțiuni politico-diplomatice, conferințe, spectacole, festivaluri, expoziții, concerte și lansări de carte, care reflectă diversitatea și dinamismul legăturilor dintre România și Franța. Întâlnirea româno-franceză a readus în atenție cooperarea culturală dintre cele două țările, cu un accent pe dimensiunea teatrului; corelarea ideilor de știință, democrație și adevăr; importanța multilingvismului, a limbii franceze, a limbii latine și a francofoniei pentru promovarea unor societăți pluraliste Sesiunea comună a Academiei Române și a Academiei Franceze a reafirmat tradiția profundă a relațiilor româno-franceze, bazate pe cunoaștere, cultură și valori comune, și a marcat începutul unui an aniversar bogat în evenimente”

***

Academia Franceză a fost înființată în anul 1635 din inițiativa cardinalului Richelieu, consilier al regelui Ludovic al XIII-lea, suveranul supranumit ”cel Drept –  Le Juste”. Sunt membri ai Academiei Franceze 40 de reputate personalități. Academia Română a luat ființă în anul 1866, urmând, pentru constituirea sa, modelul Academiei Franceze. Două ilustre personalități franceze, academicienii Maurice Druon și Alain Decaux, sunt membri de onoare ai Academiei Române. Scriitorul Maurice Druon (1918-2009) – laureat al Premiului Goncourt conferit în anul 1948 pentru romanul Les grandes familles, tradus în română sub titlul de Marile familii –, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1996. A publicat creații proprii de la vârsta 18 ani în reviste și ziare literare. Membru al Rezistenței franceze, a plecat în anul 1942 din Franța ocupată de naziști pentru a se alătura Forțelor Franceze Libere ale generalului De Gaulle la Londra. Corespondent de război pe lângă forțele aliate până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Ales, în 1985, secretar perpetuu al Academiei Franceze, calitate în care a militat pentru dezvoltarea francofoniei. Opere literare: Marile Familii, Regii blestemați (în 7 volume), Memoriile lui Zeus, Alexandru cel Mare, Țărmuri și izvoare. Istoricul și criticul literar Alain Decaux (1925-2016): fondator, director și colaborator la diferite reviste literare. A publicat importante lucrari istorice, printre care Histoire des Francais (Perrin, 1972), C’etait le XX-eme siecle (Perrin et Pocket, 1996-1999), Dossiers secrets de l’histoire (Perrin, 1966; tradus și în limba română Dosarele secrete ale istoriei, Editura Politica, 1970), La Revolution de la Croix: Neron et les chretiens (Perrin, 2007) A fost ales în anul 1979 membru al Academiei Franceze. Ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1990. Decaux afirmă în volumul Viața Sfântului Pavel, tradus în limba română: „Mistic și strateg. Imprevizibil. Suferind cumplit când convingerile îi sunt puse la îndoială, dar neacceptând să renunțe la vreuna dintre ele. Singurul care a înțeles că, pentru a avea viitor, creștinismul trebuie să se adreseze în primul rând non-evreilor. Epistolier grandios. Convertitor genial. Arhitect al creștinismului – unii îl consideră întemeietorul creștinismului -, își impune propria viziune despre Christos și elaborează, cu mult înainte ca Evangheliile să fi fost scrise, legile care vor guverna Biserica. Atât de redutabil îmi părea subiectul, încât am ezitat 20 de ani să-i consacru o carte. L-am căutat pe Pavel pe rutele pe care le-a urmat, de la Tars la Ierusalim, din Antiohia în Cipru, din Anatolia în Grecia și până la Roma, unde și-a găsit moartea. L-am văzut încarcerat, torturat, lapidat, decapitat din ordinul lui Nero.

Uneori m-a derutat, adică exasperat. Niciodată nu m-am îndoit că a fost unic.” Istoric prin formație, interesat de politică, Amin Maalouf, în prezent Secretar Perpetuu al Academiei Franceze, s-a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez „An-Nahar“ în anii 1970. A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric Cruciadele văzute de arabi. I-au urmat romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i-a fost decernat „Prix des Maisons de la Presse”, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Beatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993) – distins cu prestigiosul Premiu Goncourt -, Scările Levantului (1996) și Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul „Jacques Audiberti d’Antibes”. A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care Identități ucigașe (1998) și Naufragiul civilizațiilor (2019). În 2010 i-a fost decernat Premiul „Prințul de Asturias pentru Literatură”. A fost ales membru al Academiei Franceze în anul 2011. Editura Polirom din Iași a publicat în traduceri în limba română Stânca lui Tanios, Primul secol după Beatrice, Grădinile luminii, Scările Levantului, Samarkand, Periplul lui Baldassare, precum și Naufragiul civilizațiilor. .

Carmen Fărcașiu