Încrederea: la marginea prăpastiei

RADU VIDA

Sondaj. Realizat de Eurobarometru, problema încrederii în guvernele din Europa începe să dea de gîndit. Nu de alta, dar una e să glumeşti pe seama conducătorilor, alta să faci mişto deşănţat, şi cu totul altceva să auzi mereu şi mereu că oamenii nu au încredere în politicieni.

Sigur, întotdeauna a existat un clivaj între mase şi aleşii lor. Dar situaţia s-a agravat. Şi, cu toate insistenţele pe perfecţionarea democraţiei, cu toate măsurile de tragere la răspundere a celor care se află în vîltoarea Puterii, masele, popoarele din Europa sînt tot mai nemulţumite de prestaţiile celor care au milioane de destine în mîinile lor.

Ne-am putea întreba: E modă? Dă bine? E bravadă colectivă? Sau, pur şi simplu, o crasă necunoaştere a ce şi cum în cercurile conducătoare. Şi, datorită presei, care vînează numai mizeria din viaţa politicienilor, lumea începe să generalizeze, să confunde Prefectura cu ceea ce, altădată, era folosit pentru îmblătirea pieilor. Căci, se pare, cu cît se perfecţionează sistemul de vot, cu cît sînt oferite mai multe avantaje alegătorului, cu atît se înrăutăţeşte imaginea celui ales. E chiar paradox: noi alegem, noi îi vrem (chiar dacă sistemul manipulator al campaniilor mincinoase nu poate fi eliminat), noi ne bucurăm că i-am ales pe cei care pot şi vor să facă treabă în slujba noastră; după care, cu nonşalanţă declarăm, pentru cine vrea să ne asculte, că nu avem încredere în ei. Că-s cei mai răi, mai ordinari, din cîţi au călcat faţa pămîntului!

După sondajul de care pomeneam, situaţia de la noi stă în felul următor: 69% (sigur, dintre cei chestionaţi) nu au încredere în Guvern, iar 75% nu au încredere în Parlament. Dar, vorba aia: ca la noi la nimenea! Preşedintele Traian Băsescu opinteşte de vreo 9 ani să denigreze orice acţiune a Parlamentului. Evident, în mărunta strategie a gîndirii domniei sale numai cugetarea lui… unicat contează. Gîndirea colectivă e fix pix şi pată de bulion pe cămaşă albă, imaculată. Nu reluăm. Dar e bine să nu uităm că Vodă Băsescu a instigat, în varii forme, împotriva celui mai democratic for al naţiunilor moderne. Iar murdăriile au dat roade. Mai că tot poporul s-ar întoarce la o dictatură, în care – ’mnezeii lor! – să nu mai existe politicieni îmbuibaţi, bogătani, patroni, europenişti, fotbalişti, nomenclaturişti de baroni locali şi internaţionali. În concertul denigrărilor se înscrie şi veşnica opoziţie prezindenţială împotriva Guvernului. Că a fost Tăriceanu, că a fost Boc şi, cu atît mai mult, Ponta – Traian Băsescu a iniţiat o întreagă strategie de desfiinţare a acţiunilor lor, mimînd, în acelaşi timp, larga deschidere democratică, cutezanţa vizionară şi dragostea de năpăstuiţi. (N-am zis nespălaţi, că de…) Vă daţi seama cît de popular te face  o vorbuliţă, acolo, rostită în vîrf de Jina, către un cioban mioritic: ‘’Guvernul numai vă încurcă!’’

Pe de altă parte, 71% dintre europeni nu au încredere în guvernele ţărilor lor, iar 66% nu au încredere în parlamentele naţionale. Şi nici cu PE nu se laudă nimeni, iar Guvernul european, pritocit de cele cancelarii, nu are nici el mai multă simpatie.

Aşadar, iarăşi e putred ceva în Danemarca. Şi, pînă la totală descompunere, pînă cînd hoitul nu va mirosi pestilenţial pe întreg Continentul, trebuie făcut ceva. Foarte evaziv, veţi zice! Şi vă dau dreptate. Dar, dacă cei care şi-au ales ca slujbă Politica nu fac în aşa fel încît să elimine, din rîndurile lor, tipul de politician incompetent, hoţ, miştocar, iute mîniat pe Parlamente şi Guverne, genul de oameni care, pe lîngă rapt, sînt şi sămînţă de scandal pe unde merg şi pe unde nu merg, zic, dacă din interiorul partidelor nu se naşte o mişcare de înlăturare a celor farisei, lumea va merge înainte.
Pînă cînd?…