În premieră, la Naţional, TARTUFFE sau IMPOSTORUL

Teatrul Naţional din Cluj-Napoca anunţă o nouă premieră, care va avea loc în Studioul “Euphorion”: Tartuffe sau Impostorul de Molière, în traducerea lui Romulus Vulpescu. Premiera va avea loc duminică, 27 ianuarie 2013, ora 19. Regia şi decorul: Laurian Oniga. Costumele: Cătălina Chirilă.

În distribuţie: Madame Pernelle, mama lui Orgon: IRINA WINTZE; Orgon, soţul lui Elmire: DAN CHIOREAN; Elmire, soţia lui Orgon: ROMINA MEREI; Damis, fiul lui Orgon: RUSLAN BÂRLEA; Mariane, fiica lui Orgon şi iubita lui Valère: EVA CRIŞAN; Valère, iubitul lui Mariane: SILVIUS IORGA; Cléante, cumnatul lui Orgon: EMANUEL PETRAN;Tartuffe, evlavios făţarnic: OVIDIU CRIŞAN; Dorine, servitoarea lui Mariane: ADRIANA BĂILESCU; Monsieur Loyal, Laurent: MIRON MAXIM; Oamenii lui monsieur Loyal: Giovanni Mateescu, Gheorghe Felecan, Nicolae Ispas, Călin Mărginean.

Piesa Tartuffe a fost reprezentată pentru prima oară la serbările regale din aprilie-mai 1664, dar interzisă imediat de regele Ludovic al XIV-lea, la cererea expresă a episcopului Parisului. Drept compensaţie, Ludovic i-a acordat însă trupei lui Molière titlul de „Troupe du Roi”. Un an mai tîrziu, în speranţa ridicării interdicţiei, Molière a adăugat comediei încă două acte şi intervenţia finală, salvatoare, a regelui care pedepseşte impostorul. Totuşi, piesa nu va mai fi jucată decît în august 1667, fiind însă din nou interzisă a doua zi, recăpătînd dreptul de reprezentare abia după cinci ani, în 5 februarie 1669, cînd spectacolul se va bucura în sfîrşit de un extraordinar succes. Molière însuşi a fost excomunicat pentru acest text, mergîndu-se pînă într-acolo încît să i se refuze înmormîntarea creştinească, fiind îngropat noaptea, pe ascuns. Nu biserica era însă cea pe care Molière o ataca, el însuşi fiind absolvent al unui colegiu iezuit, ci ipocrizia, prostia, tirania minciunii şi a bigotismului.

Ideea actualităţii lumii lui Molière este perfect surprinsă de regizorul spectacolului, Laurian Oniga: „Ce se întîmplă la noi acum, aici, e halucinant, dintr-un anumit punct de vedere. Eşecul politicilor, al politicienilor au adus oamenii în situaţii disperate de viaţă şi-atunci am devenit un teritoriu foarte propice pentru tartuffi. Ei ne aşteaptă la colţul străzii, ne prind de mînă, ne stropesc cu «agheasmă» şi ne creează iluzia unor soluţii miraculoase a căror victimă devenim cu toţii. Nimic mai trist, poate chiar tragic, decît manipularea disperării, a speranţelor, a viselor prin şarlatani impostori. Mai ales atunci cînd unul din instrumente e chiar biserica.”