În Opoziţie – doar incertitudini

Ilie CĂLIAN

Astăzi Guvernul Ponta 2 îşi va asuma,  în faţa Parlamentului ultima soluţie legislativă a retrocedării bunurilor “abuziv confiscate”, după ce s-a consultat pe această temă cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi a luat în studiu sute de amendamente. Important este că ar urma ca, prin această lege, să se termine definitiv- şi rezonabil- cu problema restituirilor. Despre legea în sine nu voi spune aici nimic: decisiv mi se pare faptul că aceasta este şi primul prilej pentru noua Opozţie de a-şi arăta muşchii.

PDL, prin vocea lui Vasile Blaga, a atacat Guvernul Ponta 2 pentru această lege, considerînd-o neconstituţională, întrucît nu impune restituirea în natură a tuturor bunurilor în cauză. Nu comentez abertaţiile pretenţiei la “restitutio in integrum”- imposibil de aplicat după atîtea decenii, dintr-o mulţime de cauze, pe care orice minte corect organizată le înţelege. Este, desigur, un pretext pentru ca Blaga să demonstreze că el este şeful Opoziţiei şi, în această calitate, va conduce cruciada anti-USL, printr-o moţiune de cenzură. Dificultatea constă, pentru PDL, nu în obţinerea unui rezultat pozitiv al moţiunii de cenzură-întrucît Opoziţia nu are suficiente voturi-, ci în obţinerea adeziunii celorlalte două forţe din Opoziţia parlamentară la demersul său.

E adevărat, împreună, PDL, UDMR şi PP-DD ar avea suficiente voturi pentru a iniţia moţiunea de cenzură – dar pînă ieri nu era cert că celelalte două formaţiuni vor fi de acord: cel putin UDMR nu părea dornică să se ralieze acestei moţiuni de cenzură. Pot fi mai multe motive, dar cel mai important pare să fie acela de a nu lasa impresia că uniunea a devenit o anexă a PDL-  a unui PDL care nici macar nu are susţinerea lui Traian Băsescu. Încă ceva: UDMR are un reprezentant în Curtea Constituţională, care poate  – sau nu – să voteze de partea lui Băsescu – ori a USL. Aşadar, UDMR trebuie să-şi gospodărească muniţia cu foarte mare zgîrcenie, avînd în vedere şi raporturile sale cu celelalte două partide politice maghiare – PCM şi PPMT-, care, deşi nu  au avut rezultate deosebite la ultimele alegeri, ar putea să-şi sporească atractivitatea în rîndul electoratului maghiar, dacă UDMR nu-şi cîntăreşte cu mare grijă acţiunile şi devine ridicolă, alături de un PDL în descompunere, în timp ce, pînă acum, de mai bine de două decenii, UDMR a ştiut să-şi facă loc alături de partidul)patidele puternic(e) aflat(e) la guvernare. În privinţa PP-DD, parlamentarii acestui ciudat partid nu prea ştiu ce să facă. Se pare că o parte dintre ei sînt preocupaţi de găsirea unei formule pentru a urca în transatlanticul USL, convinşi că nu vor putea face o “traversare” cu bărcuţa în care au urcat.

Aşadar nu şansa căderii Guvernului Ponta 2 este importantă, ci evaluarea posibilităţii ca Opoziţia să se poată coagula. Cum, însă, UDMR şi PP-DD au interese divergente între ele, dar şi acela de a se poziţiona mai avantajos în raport cu Puterea, relaţia lor cu PDL va fi prudentă. În plus, PDL are propriile probleme. Despărţirea de Băsescu pare a fi mai degrabă un “act unilateral” al acestuia. Adică, oricît de chiondorîş s-ar comporta unii dintre lideri mai mici sau mai mari din PDL, în frunte cu Blaga, ei tot băsişti au rămas. Mai mult, unii continuă să evoce “parteneriatul” cu Băsescu, de parcă acesta nu s-ar fi pronunţat public împotriva PDL. Desigur, ne putem imagina că Băsescu n-ar ezita să-i “reevalueze” pe cei care ar decide să-l urmeze.

Numai că, deocamdată, lucrurile sînt complicate. Unii – adică partida Blaga – doresc independenţă absolută. Asta ar însemna o poziţie “originală” şi fata de Guvernul Ponta 2 şi USL, şi faţă de Băsescu: adică, să critice dur, fără nicio nuanţă, Guvernul, pe care, însă, Băsescu îl laudă cu jumătate de gură. Alţii- partida Udrea- doresc să-şi consolideze poziţia în a doua linie a PDL, pentru a putea ca, la momentul potrivit, să-l răstoarne pe Blaga  şi să vină cu fazanu-n dinţi, să-l pună la picioarele lui Băsescu.  Apoi, o a treia tabără a început deja să-şi dea demisia din partid, căutîndu-şi noi stăpîni. În fine, un semn de întrebare ridică paşii pe care urmează să-i facă marionetele lui Băsescu, puse în fruntea noului “copil” politic al acestuia, Fundaţia Mişcarea Populară, ONG care s-ar putea transforma în partid politic atunci cînd Băsescu va avea nevoie.