In memoriam Virgil Tomuleţ

Din tolba cu zîmbete

Timpul a fîlfîit din aripi şi, modest, artistul a cedat locul. Sau, mai bine spus, a lăsat gol în peisajul rudelor, prietenilor, apropiaţilor, comunităţii. Au rămas doar miile şi miile de desene, grafică şi pictură, toate dedicate de Virgil Tomuleţ publicului drag. şi disipate în cele zări.

La ceas de taină scria.

Iar textele dădeau o şi mai mare consistenţă celor puse pe hîrtie. Nu era vorba despre „explicarea bancurilor”, pentru că maestrul a evitat întotdeauna să-şi explice caricaturile. Ele trebuiau întotdeauna, şi indiferent de epocă, să vorbească prin ele însele. Să stîrnească rîsul. Să satirizeze gesturi. Sau să imortalizeze clipe din eterna noastră dragoste pentru frumos.

A ilustrat sute şi sute de cărţi, a desenat coperta la alte sute şi sute de publicaţii. Dar mereu a vrut să-şi scrie propriile gînduri. Despre viaţă, caricatură, grafică, pictură…

A fost o primă carte:

Mare succes mare! şi, sfidînd boala, lucra la cea de a doua. Printre alte zeci şi zeci de caricaturi şi producţii de grafică, Virgil Tomuleţ a găsit prilej de graţie şi pentru a aduna între coperţi un al doilea volum. Carte de amintiri şi învăţătură, mult apreciată la o primă lectură şi de marele Ştefan Popa-Popas.

S-a frînt lumina ce dădea tărie trupului firav al lui Virgil Tomuleţ. Editorul primei cărţi a păstrat cîteva imagini ce, cu îngăduinţa maestrului, ar fi intrat între imaginile celei de a doua cărţi.

Dacă, din nefericire, nu mai avem cu cine să purtăm un dialog constructiv, credem, avem convingerea chiar, că tot Măria Sa Publicul trebuie să primească frînturi de ofrandă din cea de pe urmă zăbavă a celui care a iubit mai mult şi mai mult privitorul.

Cît despre cea de a doua carte… semnată, din păcate cu chenar negru

VIRGIL TOMULEŢ

rămîne la latitudinea sponsorilor să onoreze, post-mortem, un mare artist.

Un gest aproape obligatoriu şi de mare nobleţe pentru a pava cum se cuvine drumul lin al unui artist generos spre Eternitate.

r.v.