In memoriam prof. dr. doc. Liviu Gozariu

In memoriam prof. dr. doc. Liviu Gozariu

(1930 – 2012)

A scrie despre o personalitate de talia profesorului dr. doc. Liviu Gozariu, este pe cît de ispititor, pe atît de onorant. Este deoarece avem de-a face cu un specialist în domeniul său, endocrinologia, avem de-a face cu model de urmat prin preocupări şi atitudini. Şi accentuez mai mult ca în alte ocazii, nevoia de modele, modele de urmat, valori profesionale şi spirituale la care să ne raportăm, care ne reprezintă prin toată activitatea lor. Este şi motivul pentru care prefer să scriu şi să vorbesc despre omul, medicul, profesorul şi cercetătorul Liviu Gozariu la prezent.

Datele sînt multe şi edificatoare : absolvent al Liceului ‘George Bariţiu’ Cluj (promoţia 1949); absolvent cu Diplomă de Merit, al Facultăţii de medicină generală din cadrul IMF Cluj, promoţia 1955; doctorat în ştiinţele medicale, Bucureşti, 1962; bursier Humboldt (Ulm 1973, 1974, 1976 şi 1980; Heidelberg 1983, 1984 şi 1985); şef al Clinicii de endocrinologie din Cluj – Napoca, 1980 – 1995; şef al Catedrei de endocrinologie din cadrul UMF ‘Iuliu Haţieganu’ Cluj – Napoca; perfecţionări în cadrul Institutului de endocrinologie ‘Parhon’ de la Bucureşti, apoi Prga (1962), Liverpool (1967); peste 430 de lucrări de endocrinologie clinică şi experimentală publicate în reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare; editor al publicaţiei ‘Clujul Medical’ (1990 – 1995), al ‘Revue Roumaine d’ Endocrinologie’; coeditor al publicaţiei ‘Acta Endocrinologica’; Visiting Professor la Cornell University NY, Columbia University, National Institute of Health – Bethesda; Guest Lecturer la Szeged, Halle, Ulm, Heidelberg, Praga, Kyoto,…; Chairman în congrese şi simpozioane internaţionale : Teheran, Heidelberg, Praga,…

Cercetările prof. dr. doc. Liviu Gozariu înseamnă aplecări riguroase asupra îmbunătăţirii metodei raioimunologice de dozarea calcitoninei, realizată cu anticorpii proprii; rolului sistemului simpato – adrenergetic asupra secreţiei de calcitonină; controlului secreţiei de insulină; studiilor asupra parathormonului, guşii endemice,… Sînt studii care fost recompensate cu premii şi distincţii naţionale şi internaţionale cum sînt Premiul ‘Victor Babeş’ al Academiei Române (1975), Diploma de Onoarea a Uniunii Societăţii Medicale Balcanice (1982), Medalia ‘Purkinje’ a Societăţii Cehoslovace de Medicină (1986), Premiul ‘Ştefan Milcu’ al Societăţii Române de Endocrinologie în 2002. În plus, recunoaşterea activităţii ştiinţifice s-a materializat prin numeroasele afilieri : membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale (1991), membru al Societăţii Franceze de Endocrinologie, al Societăţii Germane de Endocrinologie, membru al Societăţii Europene de Metabolism Osos şi Osteoporoză, membru al Academiei de Ştiinţe din New York/Statele Unite, plus calitatea de membru fondator al European Society on Calcified Tissues (1976), membru al Clubului Humboldt – Transilvania Cluj, membru dar şi preşedinte de onoare al Societăţii Române de Endocrinologie,…

Se pot scrie multe despre lucrările ştiinţifice şi cărţile în calitate de autor sau coautor – ‘Hormonii în biologia contemporană’/Dacia, 1977; ‘Calciul în organismul uman : fiziopatologie clinică’/Dacia, 1975; ‘Curs de endocrinologie’/1981,… -, se pot scrie multe foarte multe despre omul de la catedră, veritabil model de artă didactică într-o disciplină şi specialitate care se ocupă cu diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor sistemului endocrin. Preocupările s-au îndreptat, cum era firesc, spre investigarea afecţiunilor tiroidiene, hipofizare, adrenale, gonadale, asupra tulburărilor metabolismului calcic, endocrinologia avînd în prof. dr. doc. Liviu Gozariu o voce autoritară. O voce la care ne vom raporta şi de acum încolo, un model de urmat pentru generaţii întregi de specialişti şi nu numai.

Demostene ŞOFRON