In memoriam MONA MARIAN

Regizor al Teatrului Naţional din Cluj şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, precum şi director al Teatrului de Păpuşi „PUCK”, Mona Marian s-a născut la 17 august 1961, la Cugir. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, specializarea regie de teatru, film şi televiziune, în 1987, la clasa Cătălinei Buzoianu.

Încă din studenţie a dovedit pasiune pentru montări dificile, foarte diferite ca factură, de la Matca lui Marin Sorescu, la Veşmîntul de pene, dramă japoneză Nô, ca apoi, imaginaţia ei luxuriantă să îşi găsească un nemaipomenit cadru în spectacolele pentru copii, fiecare dintre ele fiind o foarte fină bijuterie artistică. Participarea la work-shop-ul condus de Peter Brook (şi principalii săi colaboratori de la Teatrul Bouffes du Nord, Paris) a plasat-o printre acei răsfăţaţi ai sorţii, care au avut şansa de a învăţa jocul cu energiile subtile ale corpului uman. A montat peste patruzeci de spectacole dintre care douăzeci şi cinci pentru teatrul de păpuşi. Şi-a început cariera ca regizor şi şef de secţie la Teatrul de Păpuşi din Constanţa, spectacolele montate în acea perioadă fiind recunoscute de critici importanţi şi recompensate cu numeroase premii naţionale.

Pasiunea pentru commedia dell’arte s-a concretizat nu numai în spectacole, ci şi într-o solidă teză de doctorat, tratînd aceeaşi temă într-un mod absolut insolit.

Din 1996 a montat pe scenele din Cluj-Napoca – la Teatrul Naţional şi Teatrul Maghiar de Stat -, dar şi la Teatrul Dramatic din Constanţa, Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş şi Teatrul de Stat din Oradea, în tot acest răstimp continuînd să pună în scenă pentru teatre de păpuşi.

La Naţionalul clujean, odată cu Regina Mamă de Manlio Santanelli, a început seria de spectacole mari ale Monei Marian: Mantaua, scenariul conceput de regizoare pe baza nuvelei lui Gogol cu inserturi din Suflete moarte de acelaşi autor şi din Maestrul şi Margareta a lui Bulgakov; Ubucureşti, dramatizare după I.L. Caragiale şi A. Jarry; Slugă la doi stăpîni de Goldoni (cel mai longeviv spectacol al ei); Travestiuri de Tom Stoppard; Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de Matei Vişniec; Revizorul de N.V. Gogol; Zenobia după Gellu Naum şi D’ale carnavalului de I.L. Caragiale (ultimul spectacol al ei).

Cu Teatrul Maghiar din Cluj a început să colaboreze din anul 2000: Căsătoria de N.V. Gogol; Nunta însîngerată de F. Garcia Lorca; Nopţi din cele o mie şi una, scenariul Mona Marian după O mie şi una de nopţi; D’ale carnavalului de I.L. Caragiale; Piaţeta de C. Goldoni şi ultimul spectacol, Femeia nisipurilor de Kobo Abe.

Despre regizoarea Mona Marian se poate spune că avea puterea de a coaliza energiile actorilor cu care lucra, că poseda excepţionale calităţi pedagogice, că era un admirabil animator teatral.

Să-i fie ţărîna uşoară şi Dumnezeu să-i primească sufletul unde cei drepţi se odihnesc!