În memoriam Iosif Farkaş

Dejenii s-au despărţit, cu mult regret, de încă unul dintre concetăţenii lor, care a făcut parte din galeria oamenilor iubiţi şi preţuiţi pentru activitatea lor plină de devotament şi abnegaţie, atît profesională, cît şi civică. Se despart de cel care le-a fost coleg şi prieten, iar pentru comunitatea evreiască din oraş, a fost preşedintele ales: domnul Farkaş Iosif.

Născut în Turda, în 4 octombrie 1929, s-a stabilit la Dej în anii ’50, ocupînd rînd pe rînd funcţia de director al fabricii de ciment „Trassia” (Izotec), director al Întreprinderii „Bobîlna” şi în fine, cîţiva ani înainte de pensionare, şef de secţie la IPL Dej. Din anul 1995, a fost preşedintele Comunităţii Evreilor din Dej.

Oraşul Turda are propria sa poveste legată de Holocaust şi de suferinţa evreilor. Evreii din Turda au avut norocul să fie în Regat, după Diktatul de la Viena, oraşul funcţionînd ca o poartă de evadare pentru cei din teritoriile ocupate de hortişti (graniţa era pe Dealul Feleac). Evreii care soseau dinspre Cluj, unii chiar din Polonia, erau găzduiţi la Turda, apoi trimişi spre Bucureşti, Constanţa, iar de acolo spre Palestina. Deşi a scăpat de deportare, anii aceia l-au afectat profund pe Farkaş Iosif, fiind o perioadă de lipsuri şi umilinţe, dar mai presus de orice, marcată de pierderea unor rude şi prieteni dragi.

Amintirile depănate în volumul „Evreii someşeni” de Viorica şi Diana Medan, publicat la Editura Hasefer (Bucureşti, 2013), sau cu prilejul unor interviuri, au relevat însă, întotdeauna, un om care se străduieşte să nu judece actele semenilor săi, oricît de barbare au fost sau mai sînt ele, un suflet de pacifist, care n-a abandonat speranţa că, într-o bună zi, binele poate să învingă răul.

Gînduri şi sentimente care i-au călăuzit, de altfel, activitatea în cadrul micii comunităţi evreieşti dejene, pe care a căutat mereu s-o integreze în viaţa oraşului, prin manifestările organizate cu ocazia unor comemorări sau, nu mai departe de anul trecut, cu prilejul inaugurării Monumentului care comemorează 70 de ani de la deportarea evreilor din Dej. O comunitate care azi numără 31 de membri, reuniţi mai ales cu prilejul unor mari sărbători evreieşti, în Marea Sinagogă.

Construit în numai doi ani, între 1907-1909, sub conducerea meşterului Ioan Szikisan, prin contribuţii băneşti ale familiei rabinice Paneth şi ale altor 19 enoriaşi, Marea Sinagogă din Dej, şi una dintre cele mai frumoase din Transilvania, depune mărturie în faţa istoriei pentru o comunitate odinioară înfloritoare. Şi, cu toate că „Dejul evreiesc de astăzi este unul al memoriei…”, după cum spunea domnul Farkaş, este datoria noastră, morală, să cinstim această memorie, să cinstim istoria noastră comună care a fost, este şi, cu siguranţă, va mai dăinui. Aşa cum păstrăm şi amintirea celor care şi-au ocupat locul în această istorie şi în care „nenea Farkaş”, cum îl numea generaţia mai tînără, îşi are locul binemeritat.

S-a stins în linişte, sîmbătă, 27 iunie, aşa cum a trăit. Şi, după o lungă suferinţă, s-a grăbit s-o reîntîlnească pe cea care i-a fost alături mai bine de cinci decenii şi care l-a părăsit întru Domnul, în urmă cu două luni: draga lui soţie, Lili Farkaş.

Ceremonia religioasă a avut loc în prezenţa Rabinului Şef al României, Rafael Shaffer, marţi, la ora 17, urmată de înhumarea în cimitirul evreiesc din Dej, de pe strada Ţibleşului. Au fost prezenţi, de asemenea, alături de familie, prieteni şi oficialităţi locale, Rabbi Paneth, din Anglia, descendent al familiei dejene Paneth precum şi Attila Gulyas, director ASM în cadrul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România

Zihrono Livraha – Să-i fie memoria binecuvîntată!

M.Vaida