In memoriam IOAN MACAVEI (1911-2011)

 A văzut lumina zilei la Gherla, judeţul Cluj, a absolvit liceul la Gherla şi Blaj, iar Facultatea de Medicină la Cluj. La 6 decembrie anul curent se împlineşte un veac de la naşterea prof. Ioan Macavei, care a lucrat în Clinica Medicală I sub conducerea Academicianului profesor Iuliu Haţieganu şi, după înlăturarea acestuia, în 1958, a continuat să lucreze cu Academicianul profesor Aurel Moga, vestit cardiolog. Ziua de astăzi, cînd ar fi împlinit 100 de ani, s-a transformat într-o zi de doliu.

MACAVEI, Ioan (n. 6 XII 1911, Gherla/Cluj 2 XII 2011 Cluj-Napoca) Medic. Studii elementare şi secundare la Gherla şi Blaj. Facultatea de medicină din Cluj. În 1935, medic stagiar la clinica medicală (Prof. I. Haţieganu); carieră didactică, şef de lucrări. În 1952 îndepărtat din învăţămînt, îşi continuă activitatea la Spitalul CFR din localitate. În 1963, transferat la Institutul oncologic din Cluj, şef sector cercetare. Monografia Anemiile – noţiuni de patogenie clinică si terapeutică (1947). A colaborat la două volume de Lecţiuni practice de clinică medicală şi la volumul Actualităţi de patologie medicală (1948). Volume: Diagnosticul citologic şi histologic al adenopatiilor (1977, în colab. cu profesorul Dr. G. Simu), 10 capitole în volumul Cancerul – hemopatii maligne (1982). Profesor onorific al UMF Cluj-Napoca şi membru emerit al Academiei de ştiinţe medicale.

L-am cunoscut pe „domnul şef” Ioan Macavei în dimineaţa zilei de 15 mai 1948, cînd, sfios, împreună alţi doi colegi, băteam în uşa cabinetului şefului Clinicii Medicale I, Aurel Moga, şi mă prezentam în calitate de extern prin concurs, repartizat la dorinţa mea la Clinica Medicală I. După ce i-am spus de ce am venit, profesorul Aurel Moga a sunat să vină conferenţiarul dr. I. Macavei să ne preia şi să ne repartizeze în saloanele cu bolnavi. Îndată a apărut un domn îmbrăcat cu un halat alb, impecabil călcat, şi m-a repartizat la rugămintea mea la un salon mare, ca să am cît mai mulţi bolnavi sub observaţie, prin aceasta să muncesc mai mult, dar şi să învăţ cît mai mult. De la colegul doctor Pavel Pitea, intern prin concurs în aceeaşi clinică, am aflat că domnului dr. Ioan Macavei i se spunea ,”domnul şef” şi aşa i-a rămas porecla toată viaţa, la dorinţa sa, deşi era de fapt conferenţiar şi ulterior profesor.

Era un domn cu adevărat plăcut, uman, îngăduitor cu subalternii săi, cald, manierat şi foarte bine pregătit profesional, care se ocupa în plus şi cu hematologia, deşi era internist şi cardiolog. A lucrat şi mulţi ani ca şef al secţiei hematologie la Institutul Oncologic. După cîţiva ani am fost promovat intern şi apoi medic consultant de gardă, am continuat să lucrez sub conducerea „domnului şef” I. Macavei, căruia îi sînt foarte recunoscător pentru tot ceea ce m-a învăţat în domeniul medicinei interne şi în plus pentru că m-a îndemnat să fiu cît mai uman cu bolnavii şi să mă ocup de istoria medicinii clujene.

Reuşitele mele, atîtea cîte au fost, se datorează, în mare parte, Clinicii întemeiate de Academicianul profesor Iuliu Haţieganu şi, mai tîrziu, de Academicianul profesor Aurel Moga, colaboratorilor de seamă ai „domnului şef” prof. dr. Ioan Macavei, care în final a primit titlul de profesor şi a elaborat următoarele volume:

1. Anemiile – noţiuni de patologie clinică şi terapeutice (1947); 2. Lecţiuni practice de clinică medicală (1948); 3. Diagnosticul citologic şi histologic al adenopatiilor (1977), în colaborare cu profesor Galea Simu; 4. Cancerul – hemopatii maligne (1982).

„Domnule şef”, cum îi plăcea să i se spună, cu inimile îndoliate, vă asigurăm că studenţii şi colaboratorii nu vă vor uita niciodată!

Prof. dr. Florea MARIN