In memoriam AUREL CURTUI

Profesorul Aurel Curtui face parte din acea lume minunată a tinereţii care, din păcate, s-a cam terminat pentru noi. Fiecare generaţie îşi trăieşte propriile etape pe care refuză să le compare sau reuşeşte cu greu să le echivaleze cu altele de mai tîrziu. Ţi se pare că lumea în care te-ai format e complet diferită de lumea de azi, de exemplu, şi poate chiar aşa şi este. La urma urmei, viaţa merge înainte, se schimbă. Cei care te formează, indiferent cînd are loc această acţiune, vor aparţine întotdeauna „luminii”, o etapă care nu poate fi comparată cu nimic altceva.

Aurel Curtui face parte din generaţia „de debut” în ceea ce priveşte predarea limbii engleze la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Am lucrat împreună la Catedra de limbi germanice care a reunit, pînă în 1990, atît germaniştii cît şi angliştii facultăţii. Dacă la limba germană a existat şansa de a găsi profesori vorbitori nativi, mai ales dintre saşii care erau încă numeroşi în Romania, nu acelaşi lucru se putea spune despre secţia de engleză care, pe atunci, era în căutare de dascăli. Profesorul Petre Grimm, care a fost şef de catedră de la înfiinţarea Universităţii clujene, sau profesor dr. Mihail Bogdan, care a condus apoi catedra, au pus „pe picioare” engleza în Cluj. Restul cadrelor didactice care au predat la început au avut un destin mai aparte. Era vorba despre persoane care nu studiaseră engleza în liceu (sau nu la nivelul la care se face acest lucru astăzi), dar erau persoane ambiţioase, cu o serioasă cultură generală, doritoare să se perfecţioneze şi gata să se „înhame” la meseria de dascăl de engleză. Evoluţia a fost rapidă. Atît studenţii, cît şi profesorii lor erau dornici să studieze cît mai profund, să afle cît mai multe lucruri, să ştie…! Examenul de admitere era foarte strict şi prezenţa la ore era obligatorie. Niciodată, nimeni nu a avut ceva negativ de spus la această decizie a Ministrului Învăţămîntului. Niciodată, nimeni nu a dorit decît instruire la cel mai înalt nivel. Nu existau multe cărţi în limba engleză, nici manuale sau dicţionare. Profesorii au stat şi au completat, însă, cu multă grijă, aceste lipsuri. Aici se înscrie şi activitatea depusă ani de-a rîndul de Aurel Curtui. Printre lucrările la care el a contribuit amintim „Dicţionarul englez-român” elaborat în colaborare cu Mihail Bogdan, Sever Trifu şi Ileana Cazan (Galea), sau antologia „Text Interpretation”, pentru studenţii anului II de atunci.

Mai presus de toate, Aurel Curtui a fost atras de drama shakespeariană. A avut şansa de a obţine o bursă la Elsinore, în Danemarca, unde l-a studiat pe Hamlet „la el acasă”. Întors în ţară, a fructificat materialul cules în teza de doctorat şi, apoi, în volumul publicat sub titlul „Hamlet în România”. A predat cursul de literatură engleză secolul al XVIII-lea şi a încercat să dea tot ceea ce avea mai bun. „Implicarea” este termenul care defineşte perioada respectivă cel mai bine. Aurel Curtui a fost un model în această direcţie. El era mereu în şcoală, chiar a locuit o vreme într-o garsonieră la subsolul facultăţii.

Dumnezeu să-i dea odihna şi pacea de care are atîta nevoie!

Ioana Sasu-Bolba