În jug

RADU VIDA

  Arareori rămîn uluit de actiunile organelor statului. De data asta, însă, trebuie să recunosc: mi-a căzut falca. Realmente, a trebuit să mă strădui pînă să-mi revin. Şi să-mi dau seama că ne aflăm în România, că aici e adevărata tară a tuturor posibilităţilor. Întru rele, desigur.

Nu e mult de cînd spaniolii s-au supărat pe regele lor. În plină criză, Majestatea Sa a plecat la vînătoare. Iar supuşii l-au luat la rost. Adică cum? Ei şomează, trag barca pe uscat, iar Casa Regală se lăfăie la safari? Şi regelui Gustav al Suediei i s-a atras atentia că aşa şi pe dincolo. Trebuie spus că englezii, norvegienii sau danezii îşi iubesc  suveranii. Asta însă nu înseamnă că nu sînt… monitorizati şi orice greşeală exploatată. Căutată, chiar. Ca să nu mai amintesc de faptul că preşedintii şi primii miniştri ai statelor europene sînt mereu ţinta atacurilor presei, politicienilor, societăţii civile. Şi nu pentru fapte înălţătoare!

Numai organele noastre (sau, mai exact ale lor) nu suportă critica.
Dăunăzi s-a umflat orezu-n membrii CSM. Şi au dat un comunicat. Supărati că au fost criticati pentru Referendum, au emanat un text de te doare mintea. Cică n-ai voie să te atingi nici cu pana de ei. Pentru că asta-i încălcare a normelor democratice. Nu e locul şi nici momentul să tinem lecţii de democraţie. Dar le-aş sugera judecătorilor Curţii să citească oareşce din Platon sau Aristotel. Nici atunci, pe vremea lor, nu se spunea aşa ceva. Cu toate că sclavii aveau un statut de animale vorbitoare.

Mai zic aceşti domni inamovibili că au fost atacuri concertate. Că toate lumea se dă la puterea judecătorească că-i drept, că nu-i drept! Aşa să fie, oare? Ba, mai mult, toate aceste remarci duc la – auziti! – deteriorarea imaginii ţării. Mă întrebam dacă e voie să ne gîndim (măcar) şi invers: oare nu atitudinea lor şi, mai ales, faptele lor belicoase duc la izolare şi încalcă normele democratice şi principiile statului de drept? Presa, politicienii sau reprezentantii societăţii civile sînt monitorizate de tot felul de organisme internaţionale? Noi sau ei au trecut prin transformări care n-au dus la nimic şi, în final, rămînem tot în  găleata cu… lături de dinainte de ’89?

Sigur că nimănui nu-i place critica. Atunci cînd lucrurile nu au acoperire în realitate e mai uşor. Se poate trece peste critică cu nonşalantă. Cu ironie. Sau umor. Dar – se ştie – adevărul supără! Iar în acest caz, nu există decît ignorarea lucrurilor sau revărsarea istericalelor peste toti şi toate.  Dar: una este să se manifeste, ca atare, o persoană şi cu totul altceva cînd e vorba despre puterea judecătorească. Aşadar, pentru cele fapte, zic cei de la CSM, cere legiuitorului să pună japca pe presă. În baza Constitutiunii, zic ei. Căci, libertatea de exprimare este un drept fundamental dar să se citească corect limitele prevăzute de art. 30 al. 6.  Foarte tare, ar zice un contemporan!

Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat CNA şi Inspecţia Judiciară cu privire la încălcarea dreptului la imagine şi viaţă privată de către un program de televiziune. Zeii din Olimp s-au supărat. Cum, adică, muritorii îndrăznesc? În numele libertătii de exprimare? Şi a democraţiei?

S-au şi luat primele măsuri de represiune. Ziariştii acreditati la CSM nu au avut acces la şedinţa CSM,  şedinţă publică, de altfel (?!).

Sigur că multă lume vrea să pună jug presei. Şi vorbelor de politician, şi chiar ale oamenilor simpli. Mă miră foarte că, pentru o inflamare de moment, cum a fost ”Actiunea Referendum”, jurişti de seamă se pretează la aşa ceva.

Nu se poate! Este imposibil să pui frîu libertăţii de gîndire. Sigur, cu… exprimarea e mai usor. Dar, trăim în Europa secolului XXI, ce naiba! Aud? Nicio reactie din partea democraţiilor occidentale? Ori s-au săturat şi ei de atîtea şuturi în fund? Şi vor să vadă cum e cu “Experimentul România”.