În curînd, la Cluj-Napoca, expoziţia internaţională MODERN TALKING

 După cum am mai anunţat, miercuri, 15 februarie, la ora 18, Muzeul de Artă Cluj, în parteneriat cu Galeria Sabot, invită publicul la vernisajul expoziţiei cu un titlu cît se poate de incitant şi de promiţător – „Modern Talking” – care aduce la Cluj-Napoca o selecţie extrem de valoroasă de lucrări aparţinînd cîtorva dintre cei mai vizibili artişti emergenţi pe scena artistică internaţională. Potrivit directorului Muzeului de Artă Cluj, dl Călin Stegerean, „Modern Talking” continuă proiectul itinerant pe care Nicola Trezzi (editor la prestigioasa revistă Flash Art, critic de artă şi curator stabilit la New York) l-a început împreună cu directorii cunoscutei publicaţii internaţionale de artă Flash Art – Giancarlo Politi şi Helena Kontova – în contextul ediţiei din 2011 a Bienalei de la Praga. Proiectul originar s-a numit „Painting Overall” şi a devenit una dintre secţiunile cele mai curajoase ale bienalei. Reeditarea expoziţiei a avut loc mai întîi la Varşovia, la Centrul de Artă Contemporană de la Castelul Ujazdowski. Selecţia artiştilor şi a lucrărilor a fost lărgită cu acea ocazie, iar expoziţia a fost inspirată de ideea celebrului film din anii ‘90, „Four Rooms” (1995). Că veni vorba despre film: acesta redă patru poveşti diferite, întîmplate la acelaşi hotel, unde recepţioner, proaspăt angajat, este Ted. În noaptea de Sf. Silvestru, Ted se pomeneşte implicat într-o serie de încurcături legate de viaţa celor care locuiesc în patru camere din hotel: în prima, un grup de tinere vrăjitoare, care au nevoie de sperma lui Ted, o invocă pe zeiţa Diana; în a doua, un soţ gelos şi-a sechestrat soţia, iar Ted e prins la mijloc în această ceartă conjugală; în cea de a treia, un gangster îl obligă pe Ted să aibă grijă de copiii săi foarte neascultători; în cea de a patra cameră, Ted trebuie să fie arbitrul unui pariu foarte ciudat, în care miza e chiar degetul unuia dintre participanţi, pe care el, Ted, trebuie să-l taie… Acesta e filmul, iar lucrările au fost asociate în funcţie de conexiunile personale care existau între artişti în viaţa reală.

Pentru expoziţia de la Cluj-Napoca, de această dată purtînd titlul „Modern Talking”, co-curatorul Nicola Trezzi a ales să colaboreze cu Daria D. Pervain, directorul Galeriei Sabot. Listei iniţiale de artişti i s-au adăugat încă trei nume de artişti clujeni: Florin Maxa, Radu Comşa şi Dan Măciucă. Proiectul găzduit de Muzeul de Artă Cluj cercetează natura nou-modernistă a multora dintre lucrările selectate şi propune o reinterpretare lărgită a picturii.

Expun artiştii: Sonia Almeida (Portugalia); Mark Barrow (SUA); Baldur Geir Bragason (Islanda); Vittorio Brodmann (Elveţia); Ana Cardoso (Portugalia); Aline Cautis (SUA); Radu Comşa (România); Ann Craven (SUA); Francesca DiMattio (SUA); Ida Ekblad (Norvegia); Enzo Giordano (Italia); Heather Guertin (SUA); Davíd Örn Halldórsson (Islanda); Ingunn Fjóla Ingţórsdóttir (Islanda); Jacob Kassay (SUA); Gilda Mautone (Italia); Florin Maxa (România); Dan Măciucă (România); Elizabeth Neel (SUA); Ylva Ogland (Suedia); Paloma Presents [Urs Zahn & Roman Gysin] (Elveţia); Zak Prekop (SUA); Jo Robertson (Marea Britanie); Malgorzata Szymankiewicz (Polonia); Patricia Treib (SUA); Daniel Turner (SUA); Garth Weiser (SUA), într-un proiect special avînd-o ca autoare pe Sarah Ortmeyer (Germania), iar ca organizatori pe: Nicola Trezzi şi Daria D. Pervain, în colaborare cu Ewa Gorzadek, Helena Kontiva şi Giancarlo Politi.

Despre expoziţie, ca reinterpretare lărgită a picturii

Expoziţia de grup „Modern Talking” prezintă o selecţie de artişti contemporani ale căror lucrări sfidează convenţiile şi tradiţia moştenită a picturii. Prin intermediul lor, vizitatorul va putea redefini el însuşi conceptul de pictură, care nu se mai limitează astăzi la formula picturii în ulei pe pînză, ci oferă multe alte alternative. Pînze, metal, obiecte găsite, texte conceptuale sau acţiuni flamboiante, instalaţii şi sculpturi, toate vorbesc despre o reintrepretare lărgită a picturii; astăzi, pictura e expandată, pictura e peste tot.

Vizitatorul e invitat să descifreze metaforele şi să împingă interpretarea dincolo de textele convenţionale „alb pe negru” care apar în mesajele SMS, e-mail-uri, conversaţii, blog-uri, facebook sau graffiti-uri.

Reprezintă oare SMS-ul o nouă modalitate de comunicare? Şi, dacă da, nu la fel se întîmplă şi cu mesajele facebook sau twitter? Blogul lui Julie Boukobza încearcă să găsească un răspuns postînd online conversaţii între indivizi anonimi. Numele blogului ei, „Modern Talking”, şi conceptul care l-a generat au inspirat-o într-atît pe artista germană Sarah Ortmeyer, încît aceasta a creat nu numai un logo pentru blog, ci şi posterul expoziţiei de faţă.

Instalaţia lui Baldur Geir Bragason este, de fapt, pictură pe pînză, cu un singur amendament: pînza s-a transformat în obiecte tridimensionale. Mai multe recipiente sînt acum suport pentru forme exuberante din folie cu bule şi din alte materiale folosite frecvent la ambalarea picturilor. Urs Zahn şi Roman Gysin (invitaţi în expoziţie de grupul artistic elveţian Paloma Presents) au ales să trateze pictura cu ironie, rezultatul îmbrăcînd forma unei instalaţii compuse din obiecte diverse, între care şi două cadouri pe care artiştii şi le-au făcut reciproc. Lucrarea face trimitere la o pictură care nu există, la o pictură „absentă”. Ida Ekblad, recunoscută pentru lucrările ei ce amintesc de producţiile mişcării COBRA, transferă pictura într-o instalaţie de metal sudat, pe care o aşează alături de obiecte găsite în Praga şi de o serie de perne. Pentru Daniel Turner, pictura e un cocteil de smoală, Campho-phenique, vinil transparent şi lemn. Pentru Ana Cardoso, pînză cusută şi montată pe şasiu, iar pentru Ingunn Fjóla Ingţórsdóttir, o serie de sfori care formează motive geometrice.

Radu Comşa, care a fost invitat împreună cu Florin Maxa şi Dan Măciucă de către Daria Pervain (co-curator al expoziţiei alături de Ewa Gorzadek, Helena Kontova, Giancarlo Politi şi Nicola Trezzi), foloseşte pictura ca pretext pentru un neîncetat experiment. Uneori ostentative şi alteori timide, lucrările lui Radu Comşa iau peste picior tot ceea ce este considerat serios în materie de pictură. E un farsor căruia îi place să se joace. Toţi încearcă să depăşească limitele realităţii imediate, căci pictura poate, în interpretarea lor, să fie ulei pe pînză, figurativă sau abstractă, dar şi instalaţie sau video. Pentru Ylva Ogland, pictura e precum vorbirea, iar diferenţa dintre lucrurile reale şi cele „pictate” nu mai are relevanţă astăzi. Ea pictează dintotdeauna, cu un suspans de doar cîţiva ani, timp în care a ales să devină „curator” după modelul lui Marcel Duchamp şi parte a grupului Modern Talking. Practica lui Ylva Ogland a fost fundamentală pentru conţinutul acestei expoziţii, al cărei titlu devine astfel un omagiu adresat experimentului ei curatorial.

„Modern Talking” vorbeşte despre legătura dintre pictură şi curatorie, care sînt definite antonimic în domeniul artelor vizuale contemporane. Pictura este îndeosebi văzută ca o reflectare a personalităţii artistului romantic, a unui boem care umplea pînă la tavan atelierul cu pînze create ca prin minune. Limbajul cvasi-ermetic al operelor sale nu era menit să fie nici înţeles şi nici acceptat de mase. Pe de altă parte, mulţi din cei care se consideră astăzi experţi în artele vizuale refuză curatoriei, încă, statutul de artă. În aceste condiţii, se naşte în mod firesc întrebarea: „De ce nu am considera organizarea expoziţiilor şi pictura ca fiind două faţete ale aceleiaşi monede?, mai spune Nicola Trezzi, co-curator al expoziţiei „Modern Talking”.

Expoziţia de la Cluj-Napoca va fi deschisă în perioada 15 februarie – 15 aprilie 2012, după care va pleca, într-o formulă nouă, la Muzeul de Artă din Tel Aviv.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro