Îmbătrînirea populaţiei – o “bombă cu ceas”

The Telegraph

Lumea trebuie să ia măsuri urgente pentru a face faţă impactului unei populaţii aflate într-un proces de îmbătrînire rapidă, susţine un nou raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), estimînd că numărul de persoane cu vîrsta de peste 60 de ani va depăşi cifra de un miliard într-un deceniu.

Un studiu major publicat de ONU avertizează că numărul tot mai mare de vîrstnici prezintă provocări semnificative pentru sistemele de asistenţă socială, de pensii şi de sănătate, atît în ţările în curs de dezvoltare cît şi în ţările dezvoltate.
Raportul de 192 de pagini a fost lansat la Tokyo pentru a coincide cu Ziua Internaţională a Persoanelor Vîrstnice, celebrată la 1 octombrie.
Raportul consideră că îmbătrînirea populaţiei este “un megatrend care transformă economiile şi societăţile lumii” şi estimează că una din nouă persoane dintr-o populaţie a lumii de 7 miliarde are peste 60 de ani.

Numărul vîrstnicilor este estimat să crească cu 200 de milioane în 10 ani, depăşind cifra de un miliard, şi să sară la două miliarde pînă în 2050. Numărul de centenari din lume este prevăzut să crească de la mai puţin de 316.600 în 2011 la 3,2 milioane în 2050.

Deşi Japonia este în prezent singura ţară din lume cu o populaţie vîrstnică de peste 30 de procente, pînă în 2050 se prevede că peste 64 de ţări vor atinge acest procent, printre care şi Marea Britanie.

Raportul a avertizat că aptitudinile şi cunoştinţele persoanelor în vîrstă tind să se irosească, în condiţiile în care mulţi vîrstnici sînt angajaţi sub competenţele lor, nu sînt folosiţi la potenţialul maxim şi tind să devină o povară pentru resursele ţărilor în care locuiesc.
Îmbătrînirea, explică raportul, “este un triumf de dezvoltării”, însă impactul cel mai grav al îmbătrînirii populaţiei va fi resimţit în ţările în curs de dezvoltare, unde nu există reţele de asistenţă socială sau o protecţie juridică adecvată pentru persoanele în vîrstă.

În ţările dominate în prezent de o forţă de muncă tînără, migraţia la oraşe a afectat tradiţionala îngrijire a persoanelor în vîrstă în familiile extinse, în condiţiile în care părinţii tineri au părăsit familia plecînd spre oraşe. Tendinţa a fost, de asemenea, de a lăsa bunicii să devină principalii îngrijitori ai nepoţilor, aşa cum se întîmplă, spre exemplu, în China rurală, unde studiul estimează că există 52 de milioane de nepoţi supravegheaţi de către bunicii lor.