Icoana Înălţării Domnului din Evangheliarul lui Rabula

 Iconografia acestei sărbători, în forma preluată de Biserica Răsăriteană, aparţine celei mai vechi iconografii a sfintelor sărbători; ea coboară pînă în veacul al V-lea şi al VI-lea. Astfel, o întîlnim în relieful ampulei de la Monza sau în ilustraţiile evanghelice ale călugărului Rabula. În Sfintele Evanghelii referire la acest eveniment fac Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca, de asemenea detalii despre momentul Înălţării ne sînt prezentate şi în Faptele Apostolilor.

Erminia de la Athos ne prezintă scena astfel: deal, măslini mulţi şi deasupra apostolii privind în sus şi întinzîndu-şi mîinile cu uimire; şi în mijlocul lor, Născătoarea de Dumnezeu, uitîndu-se şi ea în sus; şi de o parte şi de cealaltă parte a ei, doi îngeri (arhanghelii Mihail şi Gavriil), purtînd veşminte albe, arătînd în sus pe Hristos, apostolilor şi ţinînd în mîini cîte o hîrtie şi în hîrtia unuia zice: „Bărbaţi galileeni, ce staţi căutînd spre cer?” iar în hîrtia celuilalt zice: „Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum L-aţi văzut mergînd la cer!” Şi deasupra lor, pe nori, Hristos şezînd (în cearcăn, ţinut de arhanghelii Rafail şi Uriil), cu alai şi cu îngerească cinste, petrecîndu-se de către îngeri cu trîmbiţe şi alte instrumente de muzică, merge în sus, la ceruri (binecuvîntînd cu mîinile ridicate)1 .

Compoziţia icoanei prezintă o schemă consacrată şi imuabilă; ea se alcătuieşte în două planuri succinte sus şi jos. În planul inferior, în centrul lucrării este redată Maica Domnului şi în jurul ei, Apostolii, străjuiţi de cei doi îngeri. Existenţa Fecioarei în cadrul scenei este confirmată doar de Sfînta Tradiţie: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că văzînd astăzi pre Cel ce L-ai născut înălţîndu-Se de pre pămînt împreună cu îngerii L-ai mărit.2 Poziţia ei centrală e accentuată şi de gestul mişcării braţelor ridicate (în unele icoane) în sensul rugăciunii, exprimînd prin aceasta rolul ei şi rolul Bisericii pe care o personifică, precum şi legătura directă prin rugăciune, ca mijlocitoare pentru lume. Expresiile şi mişcările Apostolilor întregesc dinamismul lucrării, ele exprimînd poate şi varietatea şi multitudinea limbilor la care vor ascende în ziua Cincizecimii. Sensul dinamic al ansamblului ne îndreaptă spre planul superior al icoanei unde Mîntuitorul tronează, secondat de doi îngeri. Mandorla avînd forma ovală sau circulară este de fapt slava divină construită din mai multe forme concentrice ce simbolizează cerurile preaînalte. Hristos este pictat binecuvîntînd cu mîna Sa dreaptă, iar cu mîna stîngă ţinînd Sfînta Evanghelie sau un rotulus închis, semn al propovăduirii, gest oglindit şi în Evanghelia după Sfîntul Luca. Gestul binecuvîntării, aşa cum îl vedem în icoană şi-l citim din Sfînta Scriptură, simbolizează eternitatea. Iisus este izvorul binecuvîntării şi al cunoaşterii transmise şi păstrate pentru omenire, prin Duhul Sfînt, în Biserică – în acest sens icoana, chiar dacă compoziţional se poate despărţi în cele două planuri terestru şi celest, ele rămîn unite şi nedespărţite prin Hristos. Icoana Înălţării are profunde asemănări cu altă icoană, cea a Judecăţii de Apoi prin faptul că, în centrul său, îl vedem pe Mîntuitorul în Slavă; astfel, sensul profetic ne prevesteşte cea de a Doua Venire întru slavă a Domnului Nostru Iisus Hristos.

În spaţiul Bisericii Ortodoxe, tema o întîlnim reprezentată pe arcul absidal, între naos şi Sfîntul Altar. Icoana ne apare, de asemenea, în ciclul prăznicar din registrul al doilea al iconostasului.

Unicitatea acestui manuscris ce cuprinde ilustrările la marile praznice este dată de faptul că iconograful a încadrat fiecare scenă în chenare decorative distincte şi prezintă pentru prima dată prototipurile iconice ale viitoarelor icoane. Fecioara Maria apare înveşmîntată în tunica de culoare albastră, violet, aşa cum rar o vom mai regăsi în veacurile postbizantine.

Troparul aminteşte cuvintele Scripturii cu privire la Înălţarea Domnului: „Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeule, bucurie făcînd Ucenicilor Tăi, prin făgăduinţa Duhului Sfînt, încredinţîndu-se prin binecuvîntare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii”3 .

Lector univ. dr. Marcel MUNTEAN

1 Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 119.

2 Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sofia, Bucureşti, 2003, p. 210.

3 Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 124-125.