Iarăşi “uninominali” dintr-un singur tur?!

Ilie CĂLIAN

Puterea şi Opoziţia au căzut de acord  să facă o comisie mixtă paritară (dar condusă de PDL!), pentru a reface legea electorală referitoare la Parlament, acţiune de eroism legislativ, de vreme ce se prefigurează, printre altele, un parlament mai mic – în jurul a 300 de persoane – şi pierderea mandatului de parlamentar de către cel care “migrează” la alt partid. De reţinut, totodată, că se va menţine alegerea dintr-un singur tur de scrutin. Şi ar mai urma să se clarifice povestea cu “uninominalul”.
Despre cît de periculoase s-au dovedit a fi două iniţiative ale lui Băsescu şi măsura în care au infectat şi infestat viaţa politică, administraţia, mediul de afaceri ş.a. nici nu mai este cazul să vin cu detalii. Băsescu a reuşit să păcălească jumătate sau mai mult din electoratul românesc cu două cerinţe: să fie promovaţi tinerii şi să se voteze candidaturi uninominale, adică, teoretic, fără vreo legătură cu vreun partid politic. Ambele aberaţii erau uşor de “combătut”. În legătură cu “promovarea tineretului”: tinereţea nu este o virtute în sine şi nu ţine loc nici de competenţă, nici de moralitate. În legătură cu “uninominalul”, adică cu înmuierea legăturilor dintre un candidat şi partidele politice, sînt mai multe de spus.

Pe scurt, lucrurile stau cam aşa: un parlamentar (sau un consilier local ori judeţean) trebuie să fie capabil să participe la mari proiecte – dar o simplă adunătură de persoane nu se poate substitui unor partide; pe de altă parte, parlamentul şi consiliile au nevoie – ar fi bine să nu uităm nicio clipă – de oameni cu o anume specializare, capabili să dezbată cu responsabilitate şi competenţă anumite teme. Or, o adunătură de “uninominali” nu garantează alcătuirea unor comisii competente. Ca un corolar: pe de o parte, tinerii “promovaţi” în posturi de înaltă răspundere sînt uşor de manipulat de către cei care i-au promovat; “uninominalul”, neavînd o clară responsabilitate faţă de partid, îşi poate permite să facă tot felul de “jmecherii”, să treacă de la un partid la altul, potrivit propriilor interese. Asta s-a şi dovedit în cazul grupurilor parlamentare ale Opoziţiei, din care – prin momeli, ameninţări, şantaj sau “oferte” – s-a putut constitui nu doar un grup parlamentar de “traseişti”, ci chiar un grup parlamentar al unui nou partid, care n-a participat la alegeri (situaţie neconstituţională!).

Că modificările legislative pe care urmează să le facă acea comisie paritară, Putere – Opoziţie, presupun anume “eroism” este evident: unele partide vor pierde mult sau foarte mult (eventual – totul, ca în cazul UNPR, care, dacă nu intră în Parlament, dispare ca partid; dar nici pentru UDMR nu e tocmai simplu); celelalte vor cîştiga, cel puţin în acest an. Rămîne, însă, o altă problemă: aceea a alegerilor locale. Şi aici, un singur scrutin pentru primari şi preşedinţi de consilii judeţene.
Am scris de mai multe ori despre “deficitul de democraţie” pe care îl impun atît sistemul alternanţei la guvernare a două partide, cît şi alegerea dintr-un singur tur, la care s-au prezentat mai mulţi candidaţi. În legătură cu principiul “cîştigătorul ia totul”, nu este de spus decît că el nu este bun, nici în sport (şi aici există clasamente şi încă două premii), dar merge la şeptic, în timp ce în privinţa ideologiilor şi programelor de partid, lucrurile sînt mai complicate. Iată o posibilitate: candidează şase persoane pentru postul de primar. În această situaţie, este posibil să cîştige cineva cu doar 17% din totalul voturilor valabile. Iar dacă la urne s-au prezentat doar jumătate din alegători, înseamnă că primarul este reprezentat de doar 8,5% din populaţia adultă cu drept de vot. Mai e asta democraţie?!

Ceea ce mi se pare deopotrivă ciudat şi păgubitor este faptul că USL şi felurite partide mici s-au complăcut în a accepta acest sistem pentru alegerile locale. Înţeleg: USL şi-a făcut calculele şi a zis că, oricum, are mari şanse să-şi sporească numărul de primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Aşa o fi – dar acesta este calcului lor, al partidelor competitoare. Pentru mine, cetăţean contribuabil la bugetul local, această situaţie reprezintă un clar “deficit de democraţie”. Înseamnă că sînt lipsit de posibilitatea de a cumpăni mai bine într-un al doilea tur între cei doi candidaţi rămaşi în cursă: anume, care dintre ei are destulă minte pentru a-şi regîndi programul în aşa fel, încît să cuprindă şi interesele alegătorilor care nu l-au votat prima oară.