IA – utopie sau distopie?

Într-o lume din ce în ce mai digitală, Inteligența Artificială (IA) a devenit un subiect de actualitate și de interes tot mai mare. Conceptul de inteligență artificială este unul din ce în ce mai prezent în viața noastră, iar avantajele acesteia se văd cu ochiul liber.

Eficiența și productivitatea sunt doar câteva dintre ele, la pachet cu potențialul de a rezolva probleme complexe. IA a devenit o forță care pare capabilă să transforme totul, de la afaceri și industrie, la servicii medicale și de transport, să ne schimbe felul de a fi. Sunt fascinat de mic de mașinile inteligente, astăzi le simt tot mai prezente în jurul meu, dar nu pot afirma cu mâna pe inimă că sunt liniștit când văd potențialul lor. Sigur, ar trebui să fiu convins, și asta ar trebui să mă facă îndeajuns de relaxat, că o mașină, până la urmă, nu va face decât ceea ce îi comandă un om, creatorul său. Dar este așa, oare? Apoi, nu există oare riscul ca oamenii să se bazeze prea mult pe IA și să o considere infailibilă? Riscul există, zic, iar asta poate duce la situații delicate, în cel mai bun caz, sau de-a dreptul periculoase, în cel mai grav.

Sigur, ne place să fim îndrumați, asistați de mașinile ce nu au întotdeauna chipul și asemănarea noastră. Dar ce ne garantează că robotul care ne operează, sau sistemul inteligent al mașinii nu se dă brusc peste cap, punându-ne astfel într-un real pericol de moarte?

Mai mult, zilele trecute, un nume de referință în lumea tehnologiei, Bill Gates, ne avertiza și ne îndemna să fim precauți în ce privește inteligența artificială, cu dezvoltarea fără precedent a acesteia, susținând că vom ajunge ziua în care mașinile vor ataca oamenii.

Evident, această afirmație poate părea exagerată sau excentrică, dar nimeni nu-mi poate lua temerile referitoare la impactul pe care dezvoltarea inteligenței artificiale îl poate avea asupra noastră. Fac parte din cei care cred că, într-un anumit moment și într-un anumit context, odată pusă in libertate, tehnologia poate evolua în moduri pe care nu le putem controla, că minți bolnave ar putea să o folosească pentru a face rău, pentru a controla sau manipula populația în scopuri militare sau teroriste.

Lăsând deoparte, însă, acest scenariu, exista însă și riscul ca IA să își depășească propriile limite și să acționeze într-un mod imprevizibil sau periculos pentru oameni? De ce să nu cred că se poate întâmpla și asta? Și dau și un exemplu, o situație în care un sistem de inteligență artificială este programat să rezolve o problemă, iar soluția ar fi una care să implice sacrificarea unor vieți omenești. Ar putea alege IA să urmeze această cale fără să ia în considerare consecințele sau valoarea vieții umane? Hm…

Evident că până la un astfel de deznodământ e cale lungă, iar lipsa inteligenței emoționale în contextul inteligenței artificiale ne poate expune la riscuri uriașe. Nu e cazul, încă, de asemenea scenarii, și zic să nu gândim astăzi precum Bill Gates, și să nu ne imaginăm cum vom fi fugăriți pe străzi, sau vânați prin case, de creaturi fără scrupule. Dar nici să nu ignorăm că bătălia pentru supremația în IA ar putea duce la un război mondial, așa cum crede Elon Musk, sau că aceasta ar putea reprezenta cel mai grav eveniment din istoria civilizației, după crezul lui Stephen Hawking.

Din fericire, astăzi, inteligența artificială nu este un pericol intrinsec, n-avem a ne teme de ea, ci mai degrabă de persoanele care abuzează de tehnologie, de felul în care este dezvoltată și utilizată. N-avem decât să investim și să dezvoltăm reguli și politici care să ne protejeze de amenințări. Să o folosim precaut, să nu ne bazăm viața exclusiv pe deciziile luate de algoritmi, iar inovația să o îndreptăm spre a ne face un viitor mai bun. Și, har Domnului, avem ce face cu ea, fie că vorbim de tratarea sau vindecarea unor boli, de minuni inginerești, de mașini mai sigure, de construcții mai trainice, sau energii alternative.

IA ne va lăsa fără locuri de muncă, dar avantajele ei vor compensa, cumva, ce vom fi pierdut, oferindu-ne opțiuni și orizonturi, la care mulți nici n-au visat. Și, dacă te uiți ca mine prea mult la stele, te poți gândi și că asta nu e obligatoriu să se întâmple pe planeta noastră cea albastră.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut