Horaţiu Groza, MUZEUL DE ISTORIE DIN TURDA

Muzeu TurdaEste cunoscut faptul că municipiul Turda, aşezarea urbană din zilele noastre, se găseşte pe vatra unei vechi aşezări romane, pe locul Potaissei de altădată. Aici, peste tot unde se scurmă pămîntul, ies la lumină dovezi ale activităţii umane, ale civilizaţiei pe diferitele ei trepte, începînd cu cele mai îndepărtate vremuri ale căror începuturi se pierd în negura istoriei Perioada romană de după cucerirea Daciei (105-106 e.n.) a constituit un salt calitativ civilizator şi a lăsat posterităţii numeroase urme, ce nu încetează să ne stîrnească admiraţia şi chiar uimirea. Condiţiile geografice şi climatice favorabile vieţii şi activităţii umane au asigurat acestei aşezări o continuitate peste secole şi milenii, chiar dacă în anumite perioade de furtună istorică pe aici şi-au mai lăsat urma şi alte popoare.

Întregul drum parcurs de locuitorii acestei aşezări, ca într-o succesiune de imagini, statice sau în mişcare, este cuprins în Muzeul de Istorie din Turda, instituţie reprezentativă a oraşului. Acestui muzeu, istoricul-arheolog şi muzeograf Horaţiu Groza i-a consacrat un amplu şi documentat studiu, o monografie, „Muzeul de Istorie din Turda, 1943 – 2013”. Lucrarea, apărută recent, în octombrie 2013, prin două edituri, Grinta şi Risoprint din Cluj-Napoca, a fost lansată într-un cadru solemn, în Sala Mare a Primăriei Turda, în prezenţa unui numeros public, dar mai ales în faţa unor specialişti istorici şi muzeografi sosiţi de la alte muzee din Transilvania şi din toată ţara, precum şi a unor distinşi cercetători de la institute ale Academiei Române, oameni grei, cum se spune; Acad. Dumitru Protase, Prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu, Membru Corespondent al Academiei, sosiţi la Muzeul din Turda la o sesiune de comunicări ce a avut loc în zilele de 18 şi 19 octombrie a.c. Monografia a fost prezentată publicului de dna muzeograf dr. Ana Cătinaş.

Monografia lui Horaţiu Groza începe, în mod inspirat, cu un succint istoric al interesului şi preocupărilor oamenilor, pe plan mondial, pentru cunoaşterea trecutului omenirii, concretizat prin organizarea primelor muzee de antichităţi pentru ocrotirea şi conservarea marilor valori culturale create de Om în drumul său anevoios, dar perseverent, de a urca din treaptă în treaptă spre progres şi civilizaţie. De aici aflăm de apariţia primelor „muzee naţionale” din Danemarca (1807), Suedia (1847-1866), Norvegia (1847), apoi alte muzee în Europa Centrală şi de Est, la Budapesta (1848) şi la Praga (1849).

Preocupări în acest domeniu au existat cu mult înainte, chiar cu mai multe secole, prin constituirea unor „colecţii muzeale”. Astfel, la Roma, în 1471, o seamă de sculpturi antice sînt adunate şi expuse publicului în Palazzo dei Conservatori. Mai sînt amintite „colecţiile oraşelor flamande, colecţiile Vaticanului, colecţiile regale franceze, colecţiile Casei de Habsburg”. Fenomenul ia amploare şi se perfecţionează, exemplificat prin British Museum (1753-1757). Prin specializarea colecţiilor pe domenii şi prin modul de organizare şi de funcţionare a muzeelor, autorul Horaţiu Groza ne demonstrează că muzeologia a devenit de multă vreme o ştiinţă cu o arie largă de aplicaţie, fapt demonstrat de existenţa a 13.500 muzee în Europa, 7.000 în America de Nord, 2.000 în Australia şi Asia (pag.10).

Evident, autorul face referiri şi la apariţia primelor colecţii şi muzee din ţara noastră pentru a ajunge la capitolul „Încercări de înfiinţare a unui muzeu de istorie la Turda”. Toate afirmaţiile sînt susţinute de trimiteri la sursa bibliografică, aşezate la îndemîna cititorului, la subsolul paginii, nu la sfîrşit de capitol, cum, spre disconfortul şi nemulţumirea cititorilor, se mai practică. Şi la Turda au existat, în colecţii particulare, o mulţime de obiecte arheologice romane, provenite mai cu seamă din Castrul Legiunii a V-a Macedonica. Ele trebuiau adunate la un loc într-un muzeu dar, din motive obiective şi subiective, expuse de autor, acest lucru nu a fost posibil pînă în 1951, „de Ziua Naţională a Republicii Populare Române – 23 august”. La această dată a fost „deschiderea faptică a muzeului”, afirmă autorul (pag. 25) dar tot el, în mod contradictoriu, susţine ca dată a înfiinţării aceluiaşi muzeu ziua de 22 noiembrie 1943, cînd mai mulţi intelectuali şi oameni politici turdeni printre care dr. Valer Moldovan, dr. Augustin Raţiu, prof. Petre Suciu, Vasile Candrea, dr. Iosif Chioreanu (primarul oraşului), în total vreo 12 persoane, intenţionează organizarea unui muzeu de istorie în Palatul Voievodal din Turda. Chiar dacă s-a emis şi o Decizie a Primăriei în acest sens, aici la Turda nu s-a deschis nici un muzeu, nici măcar pentru o zi, pentru a i se tăia panglica, cum obişnuiesc oamenii politici, şi nu a avut nici un salariat. Nu punem la îndoială buna intenţie a acelor persoane, dar altele erau priorităţile de atunci. În plin război, după cum rezultă din discursurile oamenilor politici publicate şi păstrate în presa vremii, toate resursele umane şi financiare ale României trebuiau folosite pentru distrugerea comunismului din URSS, a „tuturor bolşevicilor” şi eliberarea Basarabiei. Cînd vorbesc tunurile, cultura tace…

Faptul că Muzeul de Istorie din Turda a luat fiinţă şi s-a deschis definitiv pentru public în 1951 mai este confirmat în prezenta monografie la pag. 30, unde autorul stabileşte două perioade distincte în activitatea muzeului, „perioada 1951-1989 şi perioada postdecembristă (1989 – prezent), iar la pag. 54, la capitolul „Sesiuni de lucrări şi simpozioane” este menţionată activitatea, „Turda, trecut, prezent şi viitor – 25 de ani de la deschiderea Muzeului de Istorie Turda – 1976”. Printr-un simplu calcul aritmetic (1976-25 = 1951) rezultă deci anul 1951. Perioada de 8 ani, 1943-1951, nu se regăseşte nicăieri. Chiar dacă nu este un număr „rotund” de ani, 62 nu 70, apariţia unei monografii sau organizarea unei sesiuni de comunicări sînt binevenite şi fac cinste instituţiei.

Depăşind această chestiune, Monografia Muzeului de Istorie din Turda are numeroase merite. Autorul trece în revistă întreaga activitate a acestei prestigioase instituţii şi menţionează numele directorilor ce s-au perindat la conducerea ei, începînd cu Simion Felezeu, care a avut misiunea de a pregăti deschiderea muzeului (1950-1951), urmat de prof. Ioan Ţigăra, Zaharia Milea, Claudia Luca, pînă la actualul director, dr. Mariana Pîslaru. Pe parcursul anilor în acest muzeu au lucrat 46 de persoane pe diferite posturi: muzeograf, bibliotecar, ghid îndrumător, custode, arheolog, încasator, personal de pază şi de curăţenie. Găsim lista tuturor acestora la pag. 29-30.

Informaţii valoroase ne oferă autorul despre patrimoniul muzeului, despre obiectele existente aici, despre provenienţa lor, cu menţionarea numelor unor binefăcători ce au donat muzeului valoroase „artefacte”. Dintre donatori sînt menţionaţi prof. Ioan Ţigăra, învăţătorul Teodor Oţel, Simion Felezeu, Petru Ţurca şi Kovgig Karoly.

Autorul nu afirmă dar, prin datele prezentate, lasă să se înţeleagă că întocmai ca şi toate celelalte domenii de activitate, economică sau culturală, şi Muzeul de Istorie din Turda, în noua orînduire capitalistă de după 1989, a avut de pătimit, a fost închis pentru vizitatori timp de 14 ani, din 1997 pînă în 2011 pentru lucrări de renovare care în alte condiţii ar fi durat o vară sau poate 5-10 luni. Turdenii chiar intraseră la idei că şi muzeul este „în curs de privatizare”, apoi se va demola ca şi toate fabricile din oraş. Nu a fost aşa, de vină a fost finanţarea venită în doze mici. Oricum, Muzeul renovat arată splendid şi este iar mîndria municipiului; cu uşile larg deschise primeşte zilnic sute de vizitatori.

Multe alte informaţii despre Muzeu mai cuprinde cartea lui Horaţiu Groza. Ea va rămîne o lucrare de referinţă pentru toţi cei ce, de acum înainte, vor fi interesaţi de această instituţie de cultură şi de istoria acestor meleaguri, de trecutul oamenilor de aici.

Ar mai fi de menţionat că monografia prezintă mare atracţie pentru cititori printr-un număr impresionant de mare de fotografii alb-negru şi color („Anexe”, pag. 75-133) ce pornesc de la imaginea exterioară a clădirii pînă la prezentarea, aproape sub lupă, a unor obiecte şi statuete descoperite în ruinele Castrului Roman.

Copertele cărţii reproduc o pictură realizată de Adrian Ţop, clădirea Palatului Voievodal în culori de epocă, cu impact pozitiv, ce atrage ca un magnet privirea şi interesul cititorului. Peste această pictură galben-maronie se aşterne cu sobrietate şi eleganţă numele autorului, Horaţiu Groza şi titlul cărţii, Muzeul de Istorie din Turda (1943-2013).

IOAN BEMBEA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.