Hollande

RADU VIDA

Este o întîmplare că titlul acestui editorial aduce aminte de duşmănia pe care ne-o poartă Olanda. Şi, desigur, nu mă refer doar la opoziţie pentru intrarea în Schengen, ci şi în influenţele mai… subtile în ceea ce priveşte felul în care sîntem noi priviţi în Europa. Preşedintele Franţei – Fronçois, pre numele lui – are alte defecte şi, poate, nu neapărat vizavi de poporul român. Trăieşte însă şi este educat de un sistem tributar unor tare ce vin de departe, din istorie.

Neîndoielnic, Franţa este o mare putere militară, fiind a 5-a economie mondială în mai toate topurile. Are însă un defect: e republică semiprezidenţială! Nici că, că – nici că, că!, vorba unui haios  scheci contemporan. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, asemenea nouă, nu este clar ce şi cum cu Constituţia. Ori republică prezidenţială, ori parlamentară! Ori monarhie. Cei care practică jumătăţile de măsură sînt condamnaţi la a nu şti ce şi cum, iar atunci cînd e nevoie de clarificări, fiecare interpretează în felul lui. Pînă şi Curtea Constituţională are ezitări în a se pronunţa dacă e albă sau neagră. Vă dau doar un singur exemplu: Franţa este parţial în NATO. Este, dar… nu în structurile militare, de unde s-a retras; nu este, dar a cerut să fie la masa tratativelor secrete, pentru că, nu-i aşa, şi armele franceze trebuie vîndute undeva. Legal. Şi asta nu se poate fără NATO. Şi ONU (unde, de asemenea, are statut de jumi/juma).

Am ascultat recentul discurs al preşedintelui François Hollande. Şi mi s-au confirmat cele spuse mai înainte, tonul şi conţinutul fiind marcate de ambiguitate. Singurele lucruri clare au fost aserţiunile în ceea ce priveşte „integrarea şi solidaritatea” (europeană, bănuiesc). Celelalte afirmaţii poartă amprenta diplomaţiei excesive, ca să mă exprim…eufemistic. Pentru că, de fapt, este vorba tot despre proverbiala ambiguitate. Iată: mesieur Hollande cere „aprofundare economică şi monetară” la nivel de UE, uitînd că, pe la… spate a susţinut strădaniile Olandei şi Germaniei în a nu ne acorda statutul de ţară membră Schengen. (Şi mă opresc doar la contrele îndreptate împotriva noastră. Dar, fiţi siguri, şi alte state au de suferit de pe urma voinţei Franţei.) Auziţi! „A face economii, da, a slăbi economii, nu”, spune cel a cărui popularitate a scăzut constant chiar în ţara lui, după furtunoasele alegeri, unde a ieşit victorios în faţa lui Sarkozy.

Mai zice că statul francez se ghidează după „Declaraţiile Drepturilor Omului şi Cetăţeanului”. Aşa o fi, în legătură cu proprii-i cetăţeni. Dar în rest… Acţiunile de aducere la numitor comun a culturii arabe, în principal, cu cea Occidentală sînt în mod flagrant în contradicţie cu ce spune Declaraţia. Ca să nu mai vorbim de drepturile celor din Mali, călcate în picioare cu forţa brutală a armelor. Nu vreau să fac analiza „pe text” a discursului. Dar, după ce înşiruie ce trebuie făcut pentru ca Europa să devină… Europa, preşedintele Hollande se arată îngrijorat: „interesul naţional este pe cale să întreacă interesul european”.

Fals! De cînd e lumea, interesul naţional a surclasat alte interese (minus cele ale „cozilor de topor”). Ar pleca francezii din Mali, doar pentru că eu, cetăţean european, nu am interese să măcelăresc p’acolo? Ş-apoi, nu ştiu cum ar putea renunţa Franţa la un interes de-al său în favoarea României, spre exemplu, membru în UE şi  alte comisii şi comitete…
Nicicum.