Hillary Clinton în turneu în Caucaz unde reizbucnesc conflictele

Secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, s-a aflat săptămîna trecută într-un turneu în regiunea strategică şi plină de conflicte Transcaucazia, unde a vizitat Armenia, Georgia şi Azerbaidjanul. Cu scopul de a contribui la soluţionarea vechilor conflicte, precum cel din Nagorno-Karabah, Abhazia şi Osetia de Sud, a promova democraţia în zonă şi a avertiza că Washingtonul nu îşi abandonează aliaţii în faţa dominaţiei Rusiei. Avînd drept fundal producţia şi tranzitul de petrol şi gaze spre Europa, într-o regiune foarte bogată în hidrocarburi.

Tocmai cînd se afla la Erevan, capitala Armeniei, Hillary Clinton a aflat de moartea a trei soldaţi armeni în ciocniri la frontieră cu trupele din Azerbairdjan. A doua zi pierderile s-au înregistrat în rîndurile trupelor azere, într-o nouă confruntare cu vecinii armeni, soldată cu moartea a cinci militari. Hillary Clinton a cerut înfrînare, pentru că “acest conflict nu poate fi soluţionat prin forţă”. În opinia ei, există riscul “unei escaladări a violenţelor, ceea ce ar fi tragic pentru cei implicaţi”.

Războiul pentrul controlul regiunii Nagorno-Karabah, enclavă muntoasă populată majoritar cu armeni, a izbucnit în 1991, deşi conflictul era de mult în fierbere. În 1921, la puţin timp după instalarea puterii sovietice în Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, aşa numita Adunare Bolşevică a Caucazului a decis anexarea la Azerbaidjan a regiunilor Nagorno-Karabah şi Nahicevan. Generaţii întregi de armeni au considerat că acea decizie a fost nelegitimă precum organismul care a adoptat-o.

În 1988, autorităţile din Nagorno-Karabah au solicitat Sovietului Suprem al URSS reintegrarea în Armenia. Propunerea a dezlănţuit furia populară în Azerbaidjan. Uciderea armenilor în oraşul azer Sumgait a agravat ura interetnică, iar la 2 septembrie 1991, regiunea s-a autoproclamat independentă. A început atunci războiul, primul între două republici fost-sovietice, care a provocat exodul a peste un milion de refugiaţi azeri, majoritatea expulzaţi din Armenia, şi moartea a peste 25.000 de persoane. A durat din 1991 pînă în 1994. Pe lîngă Nagorno-Karabah, care are o populaţie de 150.000 de locuitori, trupele armene ocupă în prezent împrejurimile pentru a-şi asigura culoare pentru trimiterea de forţe şi echipamente.

Acordul de încetare a focului a fost semnat, la 12 mai 1994, cu medierea Grupului de la Minsk (SUA, Rusia şi Franţa). Totuşi, problema nu este încă rezolvată, iar ciocnirile sporadice între soldaţii armeni şi azeri fac zilnic victime. Conversaţiile continuă, dar fără rezultat. Următoarea rundă de negocieri va avea loc la Paris la 18 iunie.

Locul unde s-a reprodus conflictul a fost Osetia de Sud, provincie care aparţine Georgiei, în august 2008. De data aceasta cu participarea masivă a trupelor ruse. Moscova a recunoscut apoi independenţa Osetiei de Sud şi a Abhaziei, o altă provincie georgiană. De atunci, cele două mini-state rupte Georgiei au fost recunoscute şi de Venezuela, Nicaragua, Nauru şi Tuvalu. Ambele regiuni s-au confruntat cu conflicte similare la începutul anilor 90.

În virtutea unui acord de “cooperare militară”, Rusia şi-a consolidat în patru ani prezenţa trupelor în Abhazia şi Osetia de Sud, lucru pe care Hillary Clinton a ţinut să-l critice. “Sîntem împotriva ocupaţiei şi militarizării unei părţi a teritoriului georgian de către Rusia şi cerem respectarea angajamentelor asumate după încetarea focului, din 2008, care prevedeau o repliere a armatei”, a precizat ea. Doamna Clinton s-a întîlnit atît cu militanţi ai opoziţiei azere, cît şi cu opozanţi ai regimului georgian şi a cerut ca alegerile legislative din toamnă şi cele prezidenţiale din 2013 din Georgia să fie “libere şi corecte”.