HAZ DE NECAZ cu epigramistul EUGEN ALBU

Pe linia unei tradiţii deja încetăţenite la Casa de Cultură a municipiului Cluj-Napoca – aceea de a sărbători pe marii oameni ai Cetăţii, cu ocazia împlinirii unor vîrste mai mult sau mai puţin rotunde – a avut loc, recent, sărbătorirea epigramistului clujean Eugen Albu, cum altfel, decît făcîndu-se „Haz de necaz”, într-o întîmplare culturală pe gustul tuturor. Al publicului spectator şi al epigramiştilor de la „Satiricon”, al tinerilor care au venit să susţină partea muzicală a evenimentului. Moderată de managerul-director dr. Dan Brudaşcu, întîlnirea cu epigrama, consacrată acestui „nepot al lui Păstorel de la Cluj”, a evoluat firesc, într-o ambianţă de bună dispoziţie, punctată de sublinierile unor cărturari clujeni „cu greutate”: umoristul Cornel Udrea – „Îl sărbătorim pe Eugen Albu la 30 de ani şi 504 luni, în bună stare fizică şi mentală, el fiind o stare de fapt, o definiţie a epigramei. Aceasta în condiţiile în care un epigramist este omul cu foarte mulţi ochi, care transformă realitatea imediată într-un zîmbet cu gura pînă la urechi. Epigramiştii sînt scriitori cu adevărat, artişti ai cuvîntului, ai conciziei, care respectă limba română şi gramatica”. Asociaţia Culturală „Interludis” a oferit sărbătoritului Diploma de excelenţă „Catrenu’ de aur”; poetul Marcel Mureşeanu – „Epigrama este înlăuntrul literaturii, graţie lirismului pe care îl conţine. Îi iubesc pe Ion Bindea, pe Ioan Pop, pe Marian Popescu… Cu Eugen Albu, însă, se întîmplă altceva, practica l-a pus pe un soclu aproape inconfundabil… Cărţile îl întemeiază pe autor, iar Eugen Albu e un epigramist cu o supleţe specială, care ştie să-şi administreze antumitatea literară”. Despre Eugen Albu au mai vorbit pe larg, evidenţiindu-i creaţia şi unicitatea – „primus inter pares”, „emblema şi blazonul cenaclului nostru” – , universitarul Onufrie Vinţeler, Silvia Popescu, Ion Bindea.

Eleve de la Şcoală Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca – talentate Ilinca Ghircoiaş, Patricia Mărginean şi Georgiana Cămărăşan – au interpretat cîteva melodii de muzică uşoară.

Recitalul poeţilor şi epigramiştilor Emilia Tudose, Onufrie Vinţeler, Al. Stănescu, Gavril Moisa, Ion Bindea, Silvia Popescu, Gavril Neciu, Barbu I. Bălan, Vasile B. Gădălin, Petru Gârda, Aurel Buzgău (epigrame citite de Silvia Popescu), dar şi recitalul sărbătoritului au picurat cu inteligenţă „acid sulfuric la purtător”, stîrnind amuzamentul asistenţei, indiferent de vîrstă şi preferinţe literare.

Cu ocazia manifestării aniversare a fost lansat cel de-al şaptelea volum de autor al lui Eugen Albu – ÎN CURSUL ZILEI DE AZI-NOAPTE (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012), carte recent premiată, a cărei grafică, de mare calitate, poartă semnătura artistului Cristian Cheşuţ. După Epigrame (Ed. Idea Print, 1995, prima carte de epigramă scrisă de un clujean), Mi-e inima… o epigramă (Ed. Napoca Star, 2001), Moş Crăciun cu…TVA (Ed. Napoca Star, 2002), Trădarea lui Hipocrat (Ed. Napoca Star, 2004), Mare e grădina ta, doamnă (Ed. Grinta, 2007), Clepsidra cu iluzii (Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009), volumul de acum conţine selecţii din cele apărute anterior, dar şi creaţii noi, a căror vervă şi spontaneitate demonstrează că există o rezervă de poante undeva, în Univers, de unde le culege şi Eugen Albu pe cele mai savuroase. „A fost o dată – istoria nu o reţine cu precizie – cel mult două date apropiate în timp, cînd Zeiţa responsabilă cu destinele dăruiţilor cu haruri literare a decis ca Eugen Albu să scrie epigramă şi să se dedice în totalitate acesteia, neglijînd adesea alte genuri, inclusiv genul feminin. Răsplata, însă, a fost pe măsură: cărţi, premii, trofee, recunoaşterea maximă, nu numai în breaslă, ca fiind de la f.b. (foarte bun, n.n.) în sus şi acest lucru I s-a întîmplat ca fiinţă cugetătoare, atentă la cum şi de unde bate vîntul. (…) Numitul Eugen Albu este unul dintre cei mai buni, în breaslă, o dovedeşte şi cu această antologare, însă personalizarea a fost stilul şi poanta. Rămîne ca el, cititorul, practicant sau nu al epigramei, să recunoască valoarea, dar şi competiţia sinelui cu sine, ceea ce dezvoltă umorul autentic, memorabil”, notează Cornel Udrea în prefaţa pe care o intitulează „Veşnicia la purtător”. Nu intenţionăm să epuizăm subiectul, mai ales că despre volum vom mai vorbi, aşa că acum spunem doar atît: „Citim, ne regăsim? Dificil este să acceptăm că este vorba şi despre noi: îngerii şi cei perfecţi se exclud dintre cititori…”

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro