HANDBAL: Finala ne-a vrut şi am fugit de ea!

    • Ratarea calificării în finala Ligii Campionilor poate avea consecinţe foarte grave pentru Oltchim Rm. Vîlcea, aflată în pragul desfiinţării din cauza problemelor financiare •
Sînt convins că mulţi dintre cititori au urmărit meciul retur dintre Gyor şi Oltchim Rm. Vîlcea, din semifinalele Ligii Campionilor la handbal feminin. Motiv pentru care n-am să-i plictisesc cu o cronică a partidei. Nu de alta, dar aş trezi amintiri neplăcute. Voi aminti doar scorul, 25-24 pentru Bulatovic şi compania. Succes insuficient pentru calificarea în ultimul act. Nu e un paradox să bocim de tristeţe la o victorie? Una, ce-i drept, fără strălucire, fadă, pe care ne dorim s-o uităm cît mai curînd posibil.

Şi mie, ca multor altora, mi-a venit să arunc televizorul pe geam, văzînd cum avantajul de şase goluri al campioanei României a fost pulverizat cît ai zice peşte de o echipă, Gyor, resemnată în ultimele zece minute. N-am făcut-o din considerente financiare şi, stînd la parter, probabil că televizorul ar fi supravieţuit! Dacă era la box, Martin Ambros, antrenorul amfitrioanelor, ar fi trebuit să arunce prosopul prin minutul 55. Gyor a fost în corzi şi a înviat.

Unguroaicele se întreabă şi acum prin ce artificiu au reuşit să se califice în finală. Eu mă întreb ce au „păzit” handbalistele Oltchimului în ultimele patru minute, în care nu au mai găsit drumul spre poarta lui Haraldsen? Nici chiar antrenorul Jakob Vestergaard nu a avut un răspuns la întrebarea „Ce s-a întîmplat cu Oltchim în finalul unui meci pe care l-a avut în mînă?” Să fi fost oboseala, presiunea…

E o eliminare greu de digerat. Să sperăm că nu e cîntecul de lebădă al unei echipe de vis, cea mai bună pe care a avut-o handbalul românesc vreodată. Din cauza problemelor financiare, Oltchim ar putea să dispară de pe harta sportului românesc. N-ar fi primul club şi, sînt sigur, nici ultimul.
Cristian FOCŞANU