Groenlanda vrea independenţă faţă de Danemarca: Ce se va întîmpla cu radarul american?

Kommersant

O rezoluţie specială a parlamentului Groenlandei va fi adoptată la 6 octombrie, în favoarea elaborării propriei Constituţii pronunţîndu-se deja cei mai mulţi dintre deputaţi.

În prezent, Groenlanda are statutul de autonomie extinsă, iar locuitorii ei sînt scutiţi de impozite. În 1985, insula a ieşit din Uniunea Europeană, nefiind mulţumită de politica unitară de formare a preţurilor, precum şi de limitele impuse la exportul de peşte şi de produse marine. De atunci, Groenlanda are statutul de membru asociat al UE.

Atitudinile naţionaliste au început să se extindă pe insulă în urmă cu aproximativ 40 de ani. Băştinaşii, eschimoşii-inuiţi, au obţinut din ce în ce mai multe drepturi. Apogeul acestei mişcări a constituit-o redenumirea insulei în Kalaallit Nunaat, iar a capitalei Godthab în Nuuk. Cei mai radicali adepţi ai independenţei sînt reuniţi în jurul partidului social-democrat “Siumut”. Celelalte partide nu doresc o independenţă totală faţă de Danemarca, dar nu resping o întărire a autonomiei.

Decizia Groenlandei de a obţine independenţa ar putea leza serios interesele SUA, deoarece pe insulă se află unul dintre cele mai importante elemente ale sistemului american antirachetă: staţia radar din Thule. Radarul de aici este capabil să monitorizeze chiar şi mişcarea unor obiecte mici, pe o rază de pînă la 5.000 de km. După ce se va încheia modernizarea bazei, “Thule” va putea urmări lansarea rachetelor balistice intercontinentale, iar în caz de necesitate – să asigure interceptarea lor.

Potrivit experţilor militari, un sistem format din trei staţii-radar – “Thule”, Clear Air din Alaska şi baza britanică Fylingdales – asigură deja la această oră monitorizarea totală a lansărilor de rachetă din punctele fierbinţi ale Orientului Mijlociu (OM) în direcţia SUA sau Europei.

Atît timp cît Groenlanda se află în componenţa Danemarcei, americanii nu au motive să se îngrijoreze de soarta bazei lor. Însă, dacă insula va deveni independentă, situaţia s-ar putea schimba, în condiţiile în care majoritatea localnicilor nu sînt încîntaţi de prezenţa militară americană: mulţi îşi amintesc de drama din ianuarie 1968, cînd în apropiere de Thule s-a prăbuşit un B-52, avînd la bord şase bombe cu hidrogen. Rezultatul accidentului a fost contaminarea radioactivă a unui teritoriu imens.

De altfel, experţii sînt de părere că, indiferent de situaţie, SUA vor reuşi să ajungă la o înţelegere cu “insularii” şi îşi vor menţine obiectivele militare. “Autorităţile vor organiza dezbateri publice, după care, probabil, vor formula alte cereri în faţa SUA, inclusiv de ordin financiar, dar nimic mai mult”, este convins politologul danez Henrik Bang.

Însă, independenţa Groenlandei va afecta puternic Danemarca însăşi. Rămasă fără această insulă, Danemarca nu va mai fi o putere arctică. În afară de aceasta, ei îi va fi mai greu să controleze exploatările geologice de aici. Pînă în prezent, pe insulă, acoperită de gheaţă în proporţie de 84%, s-au descoperit importante rezerve de grafit, fier, crom, molibden, uraniu, aur şi chiar diamante.

Însă, principala bogăţie a insulei o constituie petrolul. Cu trei ani în urmă, geologii americani au evaluat rezervele petroliere din Groenlanda la 53 de miliarde de barili, cantitate aproximativ egală cu cea extrasă timp de 40 de ani din Marea Nordului. Unele zăcăminte au început deja să fie exploatate, însă nu cele mai importante. Cu toate acestea, în pofida teritoriului şi a zăcămintelor sale imense, Groenlanda există deocamdată în principal datorită coroanei daneze.

“Groenlanda nu va supravieţui fără ajutor danez, deoarece pentru a putea vinde petrolul extras în insulă este nevoie de Danemarca şi relaţiile ei internaţionale. De asemenea, în principiu danezii nu au nimic împotriva unei Constituţii groenlandeze sau a suveranităţii insulei. Vremurile coloniale au trecut”, subliniază Henrik Bang.