Goana după bani

RADU VIDA

Cercul e vicios. Populaţia cere – politicienii opintesc, şi-n acest iureş, toată lume pierde. Explicaţia ar fi simplă: oamenii se lasă manipulaţi de tot felul de şarlatani care… vor servici. Acolo, la borcanul cu miere, unde dacă nu curge, picură! Oamenii pun… botul la tot felul de inepţii şi, zău, nu m-aş mira ca vreun şmecher să găsească adepţi pentru reproducerea piramidelor la Ciumăfaia sau a Amazonului din satul vreunui fost premier, pe unde curge, nu-i aşa, un rîu mititel… Spuneam că toată lumea pierde. Evident, pentru că, pentru „ctitoriile lor” (şi încă ceva pe deasupra) politicienii au nevoie de bani. Vă amintiţi? Mucarerul, fumăritul, plata steagului… Taxe şi impozite, cum ar veni. Luau şi boierii ( că nu-i uşor de ţinut vreo 50 de moşii), lua şi turcu’, şi habsburgu’ şi rusu, şi cîţi şi-or mai fi tras vreun imperiu. Nu s-a schimbat nimic, nu? Doar numele celor taxabile… De luat, iau tot căpuşele, politicienii, şi imperiile – mascate sub denumirea de parteneri strategici, avocaţi, parte din marea familie ş.a.

Dacă s-a simţit anume tensiune în propoziţiile de mai sus, e bine de ştiut că ea, tensiunea, nu este numai a autorului editorialului de astăzi. Ci înglobează, mai mult sau mai puţin, răspunsurile la un sondaj – cum să-i spun? – neştiinţific, protocolar, în traducere liberă, de bun simţ! Respondenţii nu vor pur şi simplu să se aplice o suprataxă pe produsele fast food şi pe berea cu alcool. Simplu: nu vor. Pentru că, de dragul bugetului şi mai vechii şi noii guvernanţi au inventat tot felul de propoziţii deşuchiate care, în traducere liberă, înseamnă o şi mai mare pauperizare a populaţiei. Iar banii la buget, astfel adunaţi, nu se vor regăsi nicăieri. Doar cîte o minciună deconspirată pe ici pe colo, va aminti că, altădată, ne puteam bucura măcar de o mîncare bună şi o bere rece…

Nu ajunge că românul îşi dă toţi banii pe alimente! Fostul ministru Cseke Attila şi-a propus să aducă bani la buget. Şi a vrut să impoziteze fast-food-urile. Secretarul de stat de la acea vreme, dr. Adrian Streinu-Cercel, l-a încurajat, ba a băgat şi ştiinţa în afacere: cică trebuie taxate din greu şi produsele cu grăsimi, dulciurile hiperconcentrate şi băuturile carbogazoase. Scăpau de această incredibilă goană după bani la buget doar laptele, carnea, pizza, shaorma (?) şi apa minerală.  Totul în numele grijii pentru sănătatea noastră, a oamenilor năcăjiţi! Să nu băgăm, cică, atîta la maţ! Păi, dacă sînt atît de dăunătoare, de ce le lasă să… fiinţeze? De ce – întreb – gaşca de medici gen mincinicovschi nu decretează interzicerea lor pur şi simplu?

Şi gaşca noului ministru al sănătăţii Cepoi (mînca-i-aş rima!) s-a damblagit: „Există o morbiditate crescută pe anumite boli de alimentaţie nesănătoasă şi ar fi firesc ca aceste produse să fie suprataxate pentru a reduce consumul lor. Să traducem: omul, bine intenţionat, nu vrea să moară decît cei avuţi, mai exact, cei care îşi vor putea permite să cumpere, aşa suprataxatul fast food. Şi bericica, care, acu’, nu mai e aliment, ci similar produselor alcoolice.

Nu vreau să mă fac purtător de cuvînt al celor care ocărăsc intenţia parşivă a ministrului sănătăţii de a mai fura din buzunarele celor mulţi. Trebuie să-i spun,  însă, că o viaţă avem. Şi, oricum, banii rezultaţi din mîrşava acţiune, tot nu se vor regăsi în fabrici şi uzine, locuri de muncă, sau trai mai bun. Ci, eventual, în buzunarele prietenilor politici sau, mai rău, la aşa-zişii prieteni ai ţării noastre, avocaţi, parteneri strategici, parte din  marea familie evropeană…