Globalizarea trăncănelii

RADU VIDA

Una dintre calităţile politicienilor, calitate ce nu are frontiere, e lăudăroşenia. Există lucruri în lumea asta care n-ar trebui să intre în trăncăneala generală. Şi, am convingerea, ar fi mult mai bine. Nu e vorba de a ascunde sub preş nimic. E pur şi simplu act de procedură normală. Care nu trebuie trîmbiţată. Pentru că nu ajută la nimic.

Din contră, aş zice.
M-a determinat să scriu despre acest prost obicei două ştiri, care mi-au atras atenţia. În prima, se făcea referire la creşterea salariilor primarilor. De la noi. Nu mă refer la faptul că,  în opinia multora dintre noi, alte salarii ar trebui să crească. În nici un caz ale politicienilor. Care, de ani de zile, se înfruptă din toate avantajele pe care le oferă funcţia. Există, şi în ceea ce priveşte salarizarea, principii, ordine şi priorităţi. Iar pentru ultimul aspect, orice sondaj ar spune că nu primarii sînt îndreptăţiţi să-şi mai… tragă nişte bani. Nu e cazul să intrăm într-o analiză amănunţită. E suficient să spunem că în comunele şi satele patriei nu se întîmplă nimic. Sau, în cel mai bun caz, se petrec matrapazlîcuri. Cu duiumul. Chiar dacă nu generalizăm, majoritatea satelor şi comunelor zac într-o penibilă stagnare. Pe ici pe colo s-au creat condiţii pentru o viaţă cît de cît decentă, aliniată la cerinţele secolului în care trăim. Dar cantonarea în cutumele secolelor trecute este evidentă. Iar principalii vinovaţi sînt primarii. Spun asta, tocmai pentru că, în alte părţi, e drept, puţine, lucrurile au mers înainte.

În aceste condiţii, anunţarea cu surle a creşterii salariilor acestor indolenţi este iritantă. Dar, pe de altă parte, luarea unor decizii de acest fel este „atribuţie de serviciu” a unor ministere. Nu numai la primari. Ci la toate categoriile de oameni care, prin munca lor, îşi aduc contribuţia la îmbunătăţirea vieţii comunităţii. Evident că medicii spun că ei sînt cei mai importanţi, profesorii – la fel. Iar cei angrenaţi în activităţi productive susţin că numai ei fac ca societatea să funcţioneze. Fiecare cu dreptatea lui! Atît doar că politicienii ar trebui să-şi facă treaba. Şi să dea din banul public acolo unde se cuvine.  Şi, poate că şi primarilor li se cuvine ceva mai mult decît indemnizaţia pe care o aveau înainte de 1945, să spunem. Dar, după cum se vede, e mai uşor să reacţionezi decît să acţionezi.

O altă aberaţie din celebra arie bla, bla, bla a politicienilor de pretutindeni o reprezintă declamaţia marelui preşedinte al CE, Herman van Rompuy. Vorbind de – culmea! – populism şi naţionalism, care, cică, fac mult rău, mai marele preş. a spus: Libertatea de circulaţie în UE este un simbol al civilizaţiei, care trebuie apărat. Dacă tăcea… nu rămînea nimica din el, pentru că, oricum, Rompuy şi-a dat măsura limitelor sale încă de la alegerea sa în inutila funcţie de preşedinte (peste sau lîngă ceilalţi preşedinţi din UE şi PE). Dar măcar nu devenea penibil. Libertatea de circulaţie ar trebui să fie un drept egal pentru toţi cetăţenii… lumii. Că n-o fi UE mai cu două perechi, vorba aia! Şi-apoi, ar trebui apărat simbolul circulaţiei civilizate. Nu se poate să umbli jegos şi păduchios printre valorile civilizaţie mondiale, să furi, să jefuieşti şi să omori, doar pentru ca alţii să poată spune că au făcut o Europă pentru toţi. Pentru că nu-i adevărat! E cinism pur. Aritmetică de bază a fariseismului. Domnul Rompuy se plimbă cu limuzina prin Bruxelles, dar n-ar permite cerşetori buboşi  la intrarea în Consiliul Europei. Şi cu atît mai puţin în faţa vilei personale.

Două exemple. Dar, cum spuneam, politicienii ar trebui să facă! Nu să spună! Pentru că, oricum, noi n-am vrea să-i crească salariul unui primar care a blocat salariile profesorilor dintr-un sat din jurisdicţia sa, după cum nu-l putem crede pe cel care, în frac şi cu mănuşi albe, vrea să se amestece cu cei destinaţi leprozeriilor sociale.