Gheorghe SĂRAC – o enciclopedie vie

În zilele noastre, uitarea şi indiferenţa faţă de trecutul nostru istoric s-a instalat puternic atât în conştiinţa tinerilor, cât şi a celor mai în vârstă. Abia mai găseşti câte o persoană care are „însemnat” pe „lista preocupărilor” setea de cunoaştere, cercetarea în amănunt a istoriei noastre ca ţară (măcar în imediata noastră apropiere ), sau descoperirea de „noi” valori etnografice şi folclorice. Ca şi cum aceasta nu ar fi îndeajuns, în încercarea unora de a da viaţă acestor preocupări calitative enumerate mai sus, există un sistem, bine ancorat, care se „declară” a fi un duşman împătimit al tuturor acelora care acţionează în a scoate la lumină anumite valori, adevăruri şi realităţi, puse în întuneric intenţionat, pentru a nu fi cunoscute de generaţiile viitoare.

Aşa s-a procedat încă pe vremea marelui om al neamului românesc, Mihai Eminescu, şi la fel se procedează şi în zilele noastre.

Este inadmisibil să fim indiferenţi faţă de „micile” încercări ale unor suflete mari care şi-au dedicat, uneori, tot timpul vieţii lor în a cerceta cu de-amănuntul istoria noastră şi realitatea ascunsă. Au fost oameni, şi mai sunt câţiva şi în zilele noastre, care nu au acceptat să li se dea „cu linguriţa” şi să înghită aşa cum era preparat tocmai de cei din sistemul care distruge şi schimbă istoria adevărată a neamului nostru în folosul lor. Iar dacă în ciuda acestui duşman, încă neînvins, se ridică oameni de seamă care au înţeles că preocupările lor pot sluji în folosul tuturor semenilor lor, atunci să le dăm cinstea cuvenită şi să citim în primul rând ceea ce au cules ei şi ne-au oferit spre cunoaştere, apoi să le promovăm scrierile în rândul celor din jurul nostru, ca fiind adevărul.

Unul dintre aceşti mari oameni, pasionaţi de cunoaşterea şi descoperirea istoriei şi a valorilor neamului românesc este domnul Gheorghe Sărac. El este unul dintre eminescologii de seamă aflaţi în viaţă şi, în acelaşi timp, un artist pasionat, înzestrat cu o voce divină. El nu este doar un valoros rapsod al romanţei pe versuri eminesciene, aşa cum îl cunosc cei mai mulţi, ci şi un cercetător împătimit în ceea ce priveşte viaţa lui Mihai Eminescu. Cercetarea sa a început încă de pe când avea 19 ani. A descoperit erorile apărute (se pare că intenţionat) pe parcursul istoriei, mai ales cu privire la boala şi moartea poetului, publicând şi câteva cărţi în această direcţie.

Am avut onoarea să îl cunosc personal pe domnul Gheorghe Sărac cu ocazia sărbătoririi a 167 de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu, eveniment organizat de asociaţia culturală care îi poarta numele, la Palatul Schönbrunn din Viena. Am întâlnit un om blând, căruia îi poţi vedea sufletul pe chip, în vorbă şi în purtare. La Viena, Gheorghe Sărac a prezentat rodul muncii lui de o viaţă întreagă. Înzestrat fiind de Dumnezeu cu talent muzical şi o voce foarte frumoasă, s-a remarcat de-alungul anilor ca un reper al romanţei culte româneşti. A reuşit să imprime albume de romanţe în colaborare cu orchestre renumite din ţară, romanţe compuse pe versurile celor mai mari poeţi ai literaturii noastre, precum Eminescu, Alecsandri, Coşbuc, Goga şi mulţi alţii. Totodată, la Viena a fost prezentată şi primită cu multă admiraţie capodopera muncii sale, Antologia de romanţe „Miniaturi vocale pe versuri eminesciene” , în care se regăsesc toate creaţiile muzicale pe versurile lui Eminescu. Am aflat că autorul a dus o luptă cu mai toate instituţiile de cultură şi media din zilele noastre în a publica şi răspândi această lucrare monumentală, fiind împiedicat sau respins de aceştia. Pe la uşile la care a bătut, nu a găsit susţinere. Şi nu orice uşi, ci tocmai ale Academiei Române, ale Institutului Cultural Român, Televiziunii Române sau ale librăriilor de renume din Bucureşti, toate acestea rămânând închise.

Pentru că îl doare la propriu această nedreptate făcută atât „Voievodului Limbii Române”, cât şi întregului neam românesc, nu încetează în a face cunoscut generaţiei de ieri şi de astăzi aspectul patriotic al vieţii lui Eminescu. Şi nu doar atât, încearcă să îi scoată în evidenţă pe toţi acei care au contribuit la fondarea caracterului exemplar al neamului românesc, oameni de seamă care au dat o identitate poporului nostru, cândva exemplu de vitejie şi înţelepciune între celelalte popoare.

Cărţi se scriu destule, dar nimeni nu le mai cumpără. Iar durerea este mai mare când cei responsabili de răspândirea materialelor scrise resping cu desăvârşire publicarea sau punerea în vânzare în incinta librăriilor a unor cărţi care ar aduce lumină. Sau mai bine zis, ar zgudui comoditatea în care s-a instalat neadevărul de zeci sau sute de ani.

Astăzi, ne revine nouă, „generaţiei în blugi”, cum o numea Păunescu, să nu rămânem indiferenţi, să căutăm să citim, să ne documentăm despre cele scrise şi apoi să încercăm să promovăm cunoştinţele. Să dăm valoare celor scrise în cărţi de către cercetătorii noştri care se dedică adevărului şi să nu ne mai lăsăm manipulaţi de cei din mass media, care ne transmit doar ceea ce vor ei să ştim. Să fim receptivi la orice mesaj venit din partea celor care ne conduc, atât în politică, cât şi în cultură, căci doar citind şi studiind mult putem filtra mesajul transmis. Rămânând indiferenţi, nu facem altceva decât să ajutăm sistemul care este duşman în transmiterea adevărului între generaţii. Să acţionăm în acest sens, cu toate mijloacele care ne stau la dispoziţie, şi să ne facem vocea auzită, susţinând adevărata istorie a neamului nostru.

Ruben DORAN

Secretar, Uniunea Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, Viena