George Bariţiu – 200 de ani de la naştere

 În acest an s-au împlinit două veacuri de la naşterea întemeietorului presei româneşti din Transilvania, George Bariţiu (1812-1893). Evenimentul ne conferă nu numai cadrul unui popas aniversar, ci şi prilejul unei analize a prezentului în societatea românească, în general, şi asupra statutului intelectualului, în particular.

George Bariţiu face parte din „generaţia paşoptistă” – „a doua generaţie” a Şcolii Ardelene – de cărturari ardeleni, avînd o solidă formaţie intelectuală şi culturală asimilată pe un traseu ce a cuprins, într-un prim parcurs, cele „două metropole” ale Transilvaniei secolului al XIX-lea, Clujul şi Blajul.

Născut într-un sat din apropierea Clujului – Jucu de Jos – îşi va desăvîrşi studiile liceale – începute la Blaj – în urbea de pe Someş. Urmează Facultatea de Teologie Greco-Catolică de la Blaj, unde îşi va şi începe activitatea didactică înscriindu-se în lunga generaţie de elită a preoţilor-profesori blăjeni. Ca slujitor al altarului şi al catedrei, George Bariţiu percepe pulsul anului 1848 ca pe un moment de mare responsabilitate naţională şi socială, implicîndu-se profund în evenimentele vremii. A fost unul din principalii conducători ai revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, făcînd parte din „Comitetul românesc” şi luînd parte la „Adunarea de la Blaj”. Lupta pentru păstrarea identităţii româneşti o va conduce şi după acest moment prin intervenţii punctuale în dezbaterile Dietei de la Sibiu, precum şi în cele ale Parlamentului din Viena.

Următorul popas – reper al traseului vieţii lui George Bariţiu îl reprezintă Braşovul, unde – pe lîngă activitatea de dascăl – va redacta periodicele „Gazeta de Transilvania” (1838), „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” (1838) şi „Transilvania” (1868). Să amintim faptul că activitatea gazetărească o va desfăşura peste ani şi la Sibiu, unde va edita un ziar propriu, „Observatorul”.

Ca om de cultură, George Bariţiu a fost membru fondator al ASTREI (1861), secretar principal şi apoi preşedinte al acesteia. S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Academice Române (1866), secţia istorie, iar în ultimul an al vieţii, preşedinte al Academiei Române.

Interesul pentru literatură al lui George Bariţiu este oglindit prin încercări reuşite de proză şi mai puţin de poezie. La acestea mai putem menţiona şi preocupări de critică literară. A fost pasionat şi de teatru. Pe lîngă valoarea ideologică intrinsecă şi – de ce nu – istorică a preocupărilor sale literare, George Bariţiu a fost călăuzit şi de impactul social al literaturii. Adept al curentului latinist băjean – dar de pe poziţii moderate – a pledat pentru unitatea scrierii limbii române în provinciile istorice româneşti, cu accent pe lucrări privind trecutul social-istoric al poporului nostru.

Ca publicist a scris articole valoroase referitoare la unii cărturari ai vremii: Andrei Mureşanu, Ion Maiorescu, Eftimie Murgu ş.a.

George Bariţiu nu şi-a uitat obîrşiile, bogate zone folclorice din apropierea Clujului, de unde interesul pentru culegeri de materiale folclorice şi de obiceiuri populare. La George Bariţiu este de remarcat şi activitatea de traducător din operele lui Goethe, Schiller, Shakespeare, Cicero ş.a.

Personalitatea lui George Bariţiu este completată de preocupările sale istorice, el realizînd – ca operă principală – o monumentală sinteză de istoriografie românească ardelenească a secolului al XIX-lea intitulată „Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pre 200 de ani în urmă” (în 3 volume). Ca un gest de recunştinţă pentru această vastă activitate istorico-culturală, Institutul de Istorie din Cluj-Napoca îi poartă numele.

Acesta a fost George Bariţiu – istoric, ziarist, om politic şi un mare om de cultură al secolului al XIX-lea. Prototipul personalităţii sale complexe reprezintă un model pentru statutul intelectualului contemporan.

Prof. univ. dr. Sorin Nicu BLAGA