Gennaro Ciancio: „Nu sînt scriitor, ci un om matur”

• Cel mai cunoscut napolitan din Cluj-Napoca – invitat să-şi prezinte cartea la inaugurarea Bibliotecii Naţionale •

Gennaro Ciancio şi-a lansat volumul politic şi social Asasinarea lui Aldo Moro. Eu, Ferdinand şi Brigăzile Roşii la inaugurarea oficială a Bibliotecii Naţionale a României, eveniment desfăşurat în 25 aprilie a.c.

Invitaţia de a participa la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii a fost neaşteptată pentru napolitanul Gennaro Ciancio, care de 15 ani trăieşte în Cluj-Napoca, unde deţine o pizzerie. Cu modestie, el spune că nu se consideră nici artist, nici scriitor, ci un om matur. „Am rămas cu gura căscată, fiindcă am fost invitat la un eveniment atît de important. Eu, printre acele personalităţi reprezentative ale culturii române? Am fost şocat de emoţie”, mărturiseşte autorul italian.

La inaugurarea clădirii Bibliotecii au participat fostul ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, preşedintele Academiei Române, Acad. Ionel Haiduc şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu.

„Pînă la urmă nu sînt scriitor, ci mai mult un amator. Un om matur. Eu am lucrat ca poliţist şi am scris această carte după ce m-am documentat din mai multe părţi. Am cercetat actele Comisiei parlamentare despre moartea lui Aldo Moro, cu care am lucrat. La 35 de ani distanţă de la acele întîmplări, prin intermediul acestei cărţi, am început să văd lucrurile, să le înţeleg în alt fel decît în acea perioadă în care eram poliţist. Mi-am revăzut filmul vieţii din altă perspectivă. Cred că la maturitate ni se deschid ochii”, afirmă zîmbind, aproape timid, Gennaro Ciancio, care a fost poliţist şi consilier local în oraşul Rovigo, aflat lîngă Veneţia.

Cartea despre răpirea şi asasinarea primului ministru al Italiei, Aldo Moro, a fost scrisă de Gennaro împreună cu fratele său, Giovanni, de formaţie psiholog. Conceperea intrigii italiene s-a dovedit un demers anevoios, complicat. Informaţiile obţinute din arhivele de la Roma s-au constituit ca într-un puzzle, ale cărui piese trebuiau puse cap la cap, lucru deloc facil. „Un an întreg am dormit foarte puţin. Cînd am terminat, eram obosit, extenuat şi bolnav. M-a făcut praf această muncă”, adaugă Gennaro Ciancio. În acest moment pregăteşte o carte despre istoria Transilvaniei, revizuită într-un chip atipic, ludic. Fostul poliţist, chiar şi din postura scriitoricească, rămîne preocupat de lupta pentru justiţie, prezentîndu-se ca un dizident. „Eu am scris mereu împotriva sistemului, a mafiei, a cazurilor de nedreptate”, completează Gennaro Ciancio, care a mai publicat Dialog cu un nevinovat şi În numele legii.

Asasinarea lui Aldo Moro. Eu, Ferdinand şi Brigăzile Roşii (Lo gnommero. Ferdinando, io e le Brigate Rosse) a apărut în ediţie bilingvă, la Casa de editură italo-română Edizioni DaV. Lucrarea este structurată pe cinci capitole. „Tatăl meu a fost ucis pentru modul în care a trăit, deci importantă nu este moartea sa, ci viaţa sa. Revendic, în continuare, adevărul, prin adevăr înţelegînd adevărul spiritual şi uman al omului Aldo Moro”, consemnează în prefaţa cărţii fiica liderului italian, Maria Fida Moro.

Preşedinte al consiliului de miniştri, Aldo Moro a propus o solidaritate politică neobişnuită între comunişti, socialişti şi catolici, într-un moment de profundă criză economică, socială şi politică în Italia. Moartea sa este poate episodul cel mai dramatic din Italia anilor ’70. Moro a fost răpit pe 16 martie 1978, în timp ce se afla în drum spre Parlament, unde urma să învestească noul guvern. Pe 9 mai 1978, Aldo Moro a fost ucis de grupul Brigăzile Roşii (Brigate Rosse), povestea vieţii sale continuînd să captiveze şi astăzi..

Andra MOTREANU