Gazprom pierde bătălia cu gazul de şist

Europa pregăteşte, în urma SUA, o “revoluţie a gazului de şist”, în fruntea căreia tinde să se plaseze Polonia. După cum rezultă din raportul companiei anglo-americane de cercetare PMR, chiar şi cele mai modeste evaluări ale rezervelor de gaz de şist din Polonia îi pot oferi acestei ţări temeiul pentru a renunţa total la importurile de gaz rusesc pentru o perioadă de 30-50 de ani.

Gazprom riscă să piardă pe viitor cel puţin o piaţă de desfacere a gazului rus – Polonia. Această ţară nu este doar lider în Europa în ceea ce priveşte exploatarea geologică a zăcămintelor netradiţionale, ci şi potenţial centru al viitoarelor exploatări de gaz de şist din regiune.

Interesul faţă de resursele energetice netradiţionale continuă să crească în Polonia, subliniază PMR. Stimulează această creştere în primul rînd nevoia acută de a diversifica livrările, iar în al doilea rînd accesul relativ uşor pe piaţă al investitorilor străini, pe care guvernul polonez îi sprijină în mod activ, în orice caz în declaraţii politice. Astfel, autorităţile poloneze plănuiesc ca prima sondă pentru extracţia de gaz de şist să fie dată în exploatare deja în 2015.

Rezervele de gaz de şist din Polonia oscilează, conform diverselor evaluări, între 346 de miliarde şi 5 trilioane de metri cubi. Chiar dacă ar fi luate în calcul cele mai modeste evaluări, rezultă că Polonia ar putea să-şi reducă radical dependenţa faţă de importul de gaz, mergînd pînă la stoparea totală a acesteia. În primul rînd este vorba despre dependenţa faţă de importurile de gaz rusesc.

Cu toate acestea, “provocarea poloneză” nu este singura. Încercînd să-şi reducă dependenţa faţă de gazul rusesc, Ucraina a decis să-i admită la exploatarea zăcămintelor de gaz de şist pe americani şi britanici, care îi vor oferi o parte din gazul dobîndit în contul plăţii pentru accesul la exploatarea zăcămintelor pe teritoriul ucrainean. Astfel, conform planurilor autorităţilor ucrainene, la sfîrşitul lui octombrie-începutul lui noiembrie vor fi semnate trei contracte pentru exploatarea de gaz de şist cu companiile Chevron, ExxonMobil şi Shell.

În ceea ce priveşte conducerea Gazprom, aceasta demonstrează în vorbe o “ură faţă de exploatările de şist”, afirmînd că livrările de gaz rus nu au alternativă, dar pe de altă parte tatonează terenul. Însă, în timp ce Gazprom încearcă să stăpînească “revoluţia gazului de şist”, gazul rus pierde deja lupta concurenţială. Preţul la gaz în Europa de Vest scade din ce în ce mai mult datorită gazului de şist din SUA, unde acesta costa circa 85 de dolari pentru mia de metri cubi, comparativ cu 400 de dolari cît costă gazul rusesc livrat în Europa şi CSI, precum şi datorită pieţei libere şi a concurenţei între furnizori.

Mai mult decît atît, Gazprom a început să aibă concurenţi şi în interiorul ţării. Companiile private ruseşti care concurează cu monopolul de stat Gazprom îi pot da, la unison cu Europa, o palmă Kremlinului, investind în exploatarea gazului de şist şi scăzînd preţurile la combustibil. Una dintre variante ar putea fi cooperarea activă a acestor companii private cu companii din străinătate.

Totodată, unii experţi sînt convinşi că în realitate o revoluţie de şist” în Europa este puţin probabilă. În iunie anul curent, monstrul petrolier ExxonMobil, lider în ceea ce priveşte capitalizarea, a renunţat la planurile sale privind exploatarea de gaz de şist în Polonia. În 2009, compania a abandonat un proiect asemănător în Ungaria, pierzînd astfel 75 de milioane de dolari.

Nimeni nu poate împiedica Polonia să se plaseze în avangarda extracţiilor de gaz de şist, însă acest lucru nu va fi unul simplu. Exemplu în ceea ce priveşte volumul de cheltuieli necesare pentru menţinerea exploatării sînt SUA, unde, din 2012 pînă în 2035, va fi necesară forarea a peste un milion de puţuri. Între timp, la ora actuală se poate vorbi despre existenţa în Polonia a circa 25 de puţuri, iar alte 20 vor începe să fie forate pînă la sfîrşitul lui 2012.