Gazoductul South Stream ar putea înregistra atît pierderi economice, cît şi politice

Nezavisimaia Gazeta

Acţionarii gazoductului South Stream au fixat detaliile proiectului: inţial, va fi construit tronsonul de nord al părţii terestre a gazoductului, pînă în Austria, şi abia apoi ramura sudică spre Italia. Putin i-a solicitat conducerii Gazprom să accelereze noul proiect, începînd construcţia nu din 2013, ci din 2012. Gazprom a elaborat rapid un nou grafic de construcţie. În primul rînd, s-a decis construcţia South Stream într-o variantă maximă, cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi pe an. Darea în exploatare în prima etapă este planificată pentru sfîrşitul lui 2015, iar la capacitate deplină – în 2018. La ora actuală se analizează cinci variante de traseu: Rusia-Bulgaria-Serbia-Ungaria-Austria; Rusia-Bulgaria-Serbia-Ungaria-Slovenia; Bulgaria-Grecia-Italia, precum şi o variantă care să includă toate ramurile enumerate. Suplimentar este analizat traseul Rusia-România-Serbia, cu o ramificare din Serbia spre Croaţia.

Ca urmare a stagnării cererii, din cauza crizei europene, ar putea avea loc o scădere a preţurilor la gaz. Însă, scăderea nu va fi una critică: o scădere de două ori a preţului la gaz ar fi posibilă doar în condiţiile scăderii bruşte a preţurilor mondiale la petrol. Acest lucru este posibil, de exemplu, după “soluţionarea” problemei iraniene şi stabilirea în această ţară a unui nou regim. În următorii trei-patru ani, realistă ar fi oscilaţie a preţurilor cu o creştere de circa 20 la sută şi o scădere de aproximativ 30 la sută.

Rentabilitatea South Stream, proiect estimat la 15,5 miliarde de euro, este contestată puternic de analişti. Experţii subliniază că proiectele de infrastructură sînt mai degrabă unele politice, menite să atragă în orbita Gazprom mari companii şi anumite ţări. În economie nu există chiar atît de multe domenii în care Rusia să poată discuta cu Occidentul de pe poziţii egale. Unul dintre domenii este cel petro-gazifer. Însă, cît de eficientă se va dovedi această strategie nu este deocamdată clar.

Costurile construcţiei ar putea ajunge în final pînă la 40 de miliarde de dolari, ceea ce este o nebunie. Mult mai ieftin ar fi fost să se ajungă la o înţelegere cu ucrainenii şi să le plătească în plus pentru tranzitul de gaz spre Europa.