Gătirea căii Domnului la prima și a doua Sa venire pe pământ

Înainte ca Domnul Hristos să se întrupeze, proorocii Vechiului Testament întrezăreau această clipă a venirii lui Dumnezeu pe pământ și-i îndemnau pe cei ce-L doreau pe Dumnezeu să-I gătească înainte calea. Iată, de pildă, pentru prima Sa venire pe pământ, proorocul Isaia, în capitolul 40 a cărții sale, versetele 3-5, spune câteva cuvinte extraordinare:

„Un glas strigă: «În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele să se plece și să fie cele strâmbe drepte și cele colțuroase căi netede. Și se va arăta slava Domnului și tot trupul o va vedea, căci gura Domnului a grăit»”.

Nu numai proorocul Isaia grăiește despre prima venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ, ci și alți prooroci. Citim din proorocul Maleahi, capitolul 3, primele două versete: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele și va veni îndată Domnul în templul Său pe care Îl căutați și îngerul legământului pe Care voi Îl doriți. Iată, vine!, zice Domnul Savaot. Și cine va putea îndura ziua venirii Lui și cine se va putea ține bine când el se va arăta? Căci El este ca focul topitorului și ca leșia ’nălbitorului”.

Sfântul Ioan Botezătorul repeta cuvintele proorocului Isaia: „Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”. El era un ascet prin excelență, trăia în pustiul Iudeii, acolo unde Domnul nostru Iisus Hristos, venind la Iordan, a fost botezat de către Ioan. Felul în care se exprimă Sfântul Ioan Botezătorul, gândindu-se la venirea Domnului Iisus Hristos, este metaforic. Metaforele pe care le folosește, comparând pregătirea spirituală a venirii Domnului pe pământ, le ia dintr-o preocupare frecventă din vremea aceea, a pregătirii triumfale a venirii unui demnitar pământesc. Știți cum este în Pustiul Iudeii și-n tot Orientul Mijlociu. E pământ pustiu, sunt dune de nisip. Când era vorba de a găti calea pentru demnitarul așteptat, oamenii trebuiau să umple toate gropile și să netezească dunele de nisip, pregătind astfel calea. Interpretat spiritual, lucrul acesta îl cere Sfântul Ioan Botezătorul.

Întrebarea pe care ne-o punem, firește, este următoarea: Când s-a arătat Domnul Hristos? La Bobotează sau la Crăciun? Abia am sărbătorit marele praznic al Nașterii Domnului, când Îl vedeam pe Domnul Hristos „mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel”, culcat fiind în ieslea din Betleem. Iată ce ne spun în acest sens imnografii cu referire la faptul că, în mod desăvârșit, Domnul Iisus Hristos se arată la Iordan. Una dintre cântările care s-a repetat frecvent zilele trecute spune: „Strălucit a fost praznicul ce a trecut, dar și mai strălucit Mântuitorule este cel ce vine; acela a avut binevestitor pe înger, iar acesta a aflat pregătitor pe Înaintemergătorul. La acela, vărsându-se sânge a plâns Betleemul, ca unul fără de fii. La acesta apele binecuvântându-se, cu mulți fii se cunoaște scăldătoarea. Atunci, steaua a înștiințat pe magi, acum Tatăl Te arată pe Tine lumii, cel ce te-ai întrupat și iarăși vei veni în chip văzut, Doamne, slavă Ție”.

Se vede că venirea Domnului pe pământ a fost pregătită cu minuțiozitate și acest fel minuțios în care a fost pregătită cea dintâi venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ o aflăm relatată în toate Evangheliile. În Evanghelia după Luca, în capitolul 3, începând cu versetul 1 citim: „În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii (…), în zilele arhiereilor Ana și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Și a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia Proorocul: «Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui. Orice vale se va umple și orice munte și orice deal se va pleca. Căile cele strâmbe se vor face drepte și cele colțuroase drumuri netede. Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu»”.

Mulțimile de oameni, pe care Ioan îi îndemna să pregătească bine calea Domnului, se întrebau în ce mod pot pregăti calea venirii lui Mesia pentru întâia oară pe pământ. Acestora, Ioan Botezătorul le zicea: „Acum, securea stă la rădăcina pomului. Deci orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. Și mulțimile îl întrebau: «Ce să facem deci?» Răspunzând. Ioan le zicea: «Cel ce are două haine, să dea celui ce nu are și cel ce are bucate, să facă asemenea»”. Iată că se cerea o implicare socială încă de pe vremea lui Ioan Botezătorul. Au venit și vameșii, să se boteze și l-au întrebat: „Învățătorule, noi ce să facem?” Acestora le-a răspuns: „Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit”. La fel îl întrebau și ostașii, la rândul lor: „Dar noi, ce să facem?” Răspunsul a venit la fel de prompt: „Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept și să fiți mulțumiți cu solda voastră”. Așa înțelegea Sfântul Ioan Botezătorul gătirea căii Domnului pentru prima Sa venire pe pământ. Când pregătirea a fost gata, Domnul Iisus Hristos a venit la Iordan și a fost botezat de către Ioan.

Așa cum, pentru prima venire, proorocii i-au îndemnat pe oameni să pregătească bine calea, așa cum Sfântul Ioan Botezătorul i-a îndemnat pe oameni să facă același lucru, așa și pentru a doua venire, Apostolii Domnului Iisus Hristos și toți sfinții ne îndeamnă pe toți să-i pregătim calea. Sfântul Petru, în a doua Epistolă, în capitolul 3, începând cu versetul 3, zice: „Întâi, trebuie să știți că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor umbla după poftele lor și vor zice: Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri toate așa rămân, ca de la începutul făpturii, căci ei, în chip voit uită aceasta că cerurile erau de demult și că pământul s-a închegat la cuvântul Domnului din apă. Și prin apă, lumea de atunci a pierit înecată. Iar cerul de acum și pământul sunt ținute prin același cuvânt și păstrate pentru focul din ziua judecății și a pieirii oamenilor necredincioși. Și aceasta, una, să nu vă rămână ascunsă, iubiților, că o singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani și o mie de ani, ca o zi. Domnul nu întârzie cu făgăduința Sa cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevoind să piară cineva, ci toți să vină la pocăință”. Aceasta este pregătirea celei de-a doua veniri a Domnului Iisus Hristos.

Creștinii buni Îi pregătesc calea prin pocăință, adică printr-o viață aleasă. Multe neîmpliniri și păcate facem, însă tuturor, Domnul Iisus Hristos ne deschide ușa pocăinței și, în felul acesta, pregătim cea de-a doua venire a Mântuitorului nostru.

† Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI