Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 157

Rostiri de salut, de întîmpinare, din partea amfitrionului Galelor, Acad. Nicolae Hâncu, şi a gazdei – dl Călin Stegerean, director al Muzeului de Artă Cluj-Napoca, subliniind că anotimpurile şi momentele importante ale Cetăţii trec şi pe la Muzeu; aceasta graţie expoziţiilor de referinţă organizate aici, dar şi Galelor Medicină, Artă, Cultură, intrate în conştiinţa publică drept brand al Clujului ştiinţific şi cultural.

Fond muzical din Samuel Barber . „Viorile sosesc timid şi gracil, aduse parcă de un şuvoi neştiut, din străfunduri de Univers”, pentru a introduce meditaţia lui Dorel VIŞAN – OMUL ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU. Călătorie printre psalmi, vorbe înţelepte, citate biblice: „Datele neamului meu sînt deşertăciune. Doamne, am părăsit legea Ta şi pe Baal l-am crezut…, ridică norii, trimite ploile”… Cît priveşte relaţia dintre om şi Dumnezeu, semnele cerului arată cu fiecare minut cîtă deşertăciune e în jurul nostru. Sublim şi mizerabil, în acelaşi timp, înălţat şi coborît de propria lui libertate, omul este un univers greu de descifrat, o taină la care nu se va putea răspunde niciodată. Dar, omul a fost caracterizat de minţi luminate precum Plaut (Homo homini lupus), Seneca (Omul este sfînt pentru mine), Terentius (Sînt om şi nimic din ce este omenesc nu consider străin de mine), Thomas Hobbes (Societatea noastră e o junglă de rîvnitori pătimaşi şi mizerabili), Voltaire, Rousseau, Shakespeare (Hamlet, scena 2, actul II – „Ce lucrare fantastică este omul, ce aleasă îi este cugetarea, cît de nenumărate însuşirile”…), acestuia din urmă opunîndu-i-se fundamental Eminescu, în „Împărat şi proletar”. Au fost apoi evocate alte definiţii date omului de Shakespeare (în piesele lui presărate cu cadavrele celor a căror ambiţie s-a întors împotriva lor), Dorel Vişan accentuînd că „Omul este singura creatură făcută de Dumnezeu personal, Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea Sa; Omul a fost făcut din iubire şi l-a completat cu har. Dar omul l-a trădat pe Dumnezeu, la prima mişcare, n-a respectat porunca divină. A fost pedepsit cu suferinţă, bătrîneţe, moarte”. Comentarii despre faptul că noi nu-l cunoaştem pe Dumnezeu – Dumnezeu nu poate fi comparat cu omul, pentru că este fără început şi fără sfîrşit, nu este accesibil intuiţiei, nu poate fi definit –, cu raportări la Sf. Dionisie Areopagitul sau Sf. Maxim Mărturisitorul, un fragment din Monologul lui Decebal de Eminescu, consideraţii despre familie, educaţie, libertate, precum şi o secvenţă din psalmii proprii au încununat superbul discurs al lui Dorel Vişan despre relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu fiecare dintre noi.

Invitat la cuvînt, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a apreciat că sublinierile lui Dorel Vişan cu privire la relaţia Dumnezeu – Om sînt suficiente şi, în contextul Psalmului 18, respectiv al Facerii 26-27, înaltul prelat a mai precizat: „Omul e un mic Dumnezeu dacă realizează că Domnul Cristos este modelul absolut, chipul Dumnezeului celui nevăzut. Noi, oamenii, sîntem chipul chipului”…

ÎNFRUNTAREA VEŞNICIEI PRIN MUZICĂ. O CAPODOPERĂ A SECOLULUI XX şi-a intitulat prelegerea (ilustrată sonor) valorosul om de radio şi melomanul înflăcărat Sergiu ALEX. Sub impresia puternică a tînguirii viorilor lui Samuel Barber, am reţinut pentru pagina de ziar următoarele: „Pămîntul acela e prietenos, arborii aceia sînt verzi mereu, apele acelea nu cunosc cuvîntul volbură, vîntul acela nu ştie să fie decît lin, lin, lin, ca un zefir nou-născut, iar cerul acela, ah, cerul acela! E senin, senin, senin. Mereu. O eternitate. Iată acum, corzile acestea se tînguie profund şi dau din ele ultima fărîmitură de energie sonoră, crezînd că astfel fi-vor pentru mine rodnicul, supremul îndemn de a nu mai schimonosi credinţa în amăgitoarea pavăză a omenescului liber-arbitru. Ascultînd opusul acesta, gînduri şi sentimente-mi pornesc de-a valma: le simt şi le văd cum se ghemuiesc toate într-un ocean de tumult ce stă să se prăvale peste zeloasa noastră nimicnicie. Te-opreşte, om smintit! Ascult-aici murmurul acesta care, chiar de-i trist şi solemn, te-ndeamnă de teamă a te lepăda, căci nădejdea, da, nădejdea nu moare, e vie! O, nădejde, făr de tine rost aici pe lume nu-i… Preţ de cîteva clipe, tăcerea de dinaintea Facerii se prăvăleşte-n dulce povară peste noapte, peste zi, peste oameni şi univers… Şi, preţ de cîteva clipe, vezi eternitatea, fericit ascultător ce-ai fost! De credeai atunci, mai demult, de crezi acum mai mult, te-nvoieşte, fiinţă augustă creată, că veşnicia există… Adagio for strings”.

***

O nouă ediţie a Galelor, cea de a 158-a, care continuă stagiunea de toamnă-iarnă a acestora, va avea loc miercuri, 29 octombrie a.c., începînd cu ora 18, în Sala Tonitza a Muzeului de Artă Cluj-Napoca. Programul anunţat cuprinde: BALADA DOMNILOR DE ALTĂDATĂ. Francois Villon sub pana lui Romulus Vulpescu. Prezintă: Horia Bădescu, Irina Petraş • Recital Dorel Vişan – Poeme de Francois Villon • Poezia muzicii în interpretarea lui Daniel Demian-violoncel, Ioana Crişu-pian: J.S. Bach – Suitele pentru violoncel solo (selecţiuni); L. van Beethoven – Sonata nr. 3 în La pentru pian şi violoncel. Ca întotdeauna, Galele sînt organizate de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Consiliul Judeţean Cluj, Academia Română – Filiala Cluj-Napoca şi Muzeul de Artă, instituţia care oferă cu generozitate spaţiul său inspirator desfăşurării acestui eveniment cultural de mare anvergură şi excelenţă intelectuală.

Michaela BOCU

Foto: Ioan-Mircea Corpodean