Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 139

 La finele unei „toamne nebun de frumoase la Cluj”, cum inspirat şi nemuritor rostea marele poet Horia Bădescu, gongul Galelor MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ a sunat, pentru a 139-a oară, adunarea. Aşa se face că, în deschiderea stagiunii 2012-2013 a Galelor, la invitaţia amfitrionului, Prof. dr. Nicolae HÂNCU, a răspuns, ca întotdeauna, public clujean de aleasă distincţie, acel public care gustă şi respiră ştiinţă şi cultură adevărată, care ştie să aprecieze creaţia şi pe creatori.

Despre PAUL SIMA la 80 de ani de la naştere – dascăl, creator original, superb om al Cetăţii, păstrător de fiinţă naţională, ale cărui lucrări urcă într-o conştiinţă a vremii – a conferenţiat, cu emoţie, Prof. univ.dr. Negoiţă Lăptoiu, critic de artă. „În viaţă e superb şi omul, dar mai presus rămîne creativitatea sa. Daca timpul ar fi avut răbdare, ca să parafrazăm o expresie a lui Marin Preda, memorabilul pictor Paul Sima ne-ar fi putut sta alături la ceas de tulburătoare aduceri-aminte, încîntaţi de intervenţiile unui minunat posesor de omenie, înţelepciune şi umor. În 27 iulie 2012, cînd ar fi împlinit 80 de ani, l-am fi sărbătorit cu fastul cuvenit, multumindu-i pentru zestrea de miracol, vitalitate armonică şi profunzime spirituală pe care a dăruit-o lumii dincolo de hotarul vremelniciei prin intermediul unei creativităţi distincte, plămădită cu prinos de har şi splendoare a gestului esenţializat. La doar cîţiva ani de la absolvirea cu excelente rezultate a Institutului clujean de artă (1957) şi-o specializare în artă monumentală la Bucureşti (1957-1958), Paul Sima a stîrnit rapid şi amplu interes public, în 1965 fiind premiat deja de forul de breaslă, Uniunea Artiştilor Plastici din România. Condeie de notorietatea unui Petru Comarnescu şi Ion Frunzetti i-au sesizat încă din 1963 <un dar de monumentalizare şi poetizare care duce la adevărul tipologic> şi <un laconism care te face să te minunezi cît rafinament poate sta într-adevăr într-un tînăr ieşit din şcoală nu demult>. Prin muzee, instituţii de stat şi colecţii particulare se păstrează suficiente mostre de picturalitate savantă, desăvîrşită încă din anii 60, care-i relevă predispoziţia către expresivitatea încărcată de sens şi un admirabil simţ al armonizărilor vitale. Va cultiva şi în deceniile opt şi nouă ale veacului XX, cu vădită ardoare şi pătrunzătoare inspiraţie, toate motivele specifice genului pictural: compoziţia, portretul, peisajul, natura statică, impunîndu-se pregnant ca un viguros continuator de spiritualitate românească. Un desen sigur, concis, i-a facilitat abordarea unor compuneri laborioase, situînd adecvat acţiunea în plan istoric şi social, restituindu-ne prin argumente strict plastice crîmpeie de trăire autohtonă capabile să transmită emoţie, sentiment curat, influx meditativ. Şi-a imaginat – între multe altele – şi un Burebista, dîrz şi ferm ca o stîncă, a transpus vibrant un tulburător duh de vatră străbună în restituiri cu amprentă arheologică, a lansat adesea o pătrunzătoare impresie de jertfă izbăvitoare întru neatîrnarea neamului său, după cum o arată şi năvalnica Luptă de la Podul Înalt (un loc de pretutindeni !), a animat incisiv spaţiul cu siluetele svelte ale moţilor urmîndu-l cutezător pe înflăcăratul Crai al munţilor – Avram Iancu, pentru ca altădată să eternizeze cu limpezime de cleştar bucuria unei vaste colectivităţi părtaşă la clipa desăvîrşirii unităţii naţionale: Unirea cea mare. S-a dorit şi a devenit un exponent reprezentativ al unei generaţii care şi-a făcut crez şi ardentă pasiune din cunoaşterea şi identificarea cu suflul specificităţii naţionale imprimate peren pe chipuri luminoase de străbuni, în genere ardeleni, cu scînteieri desprinse din vechi şi sacre iconografii, cu întruchiparea unei Mirese (pătrunsă din 1968 în patrimoniul muzeului din municipiul natal) care se afirmă elegant în spaţiu cu puritatea unei radioase eflorescenţe, cu vestigii arhitecturale patinate de vreme spre care se îndreaptă ritualic mulţime de colindători. Imaginile pictate n-au înregistrat extensia aşteptată de toţi cei care i-am admirat generoasa revărsare de talent, atît din cauza unui sfîrşit prematur (la doar 59 ani, în 7 iulie 1991), dar mai ales din modul cum şi-a administrat propria existenţă, dînd curs unor provocări multiple. Prin mari şi prelungite eforturi şi-a clădit o casă cu o spaţioasă grădină în cartierul Între Lacuri, strada Mureşului 23, care se va institui pe parcursul anilor în frecventat loc de pelerinaj pentru zecile de prietenii (spirite de condiţie aleasă, protagonişti în diverse profesii!). Regretîndu-i absenţa, ne consolăm cu gîndul că ne-a lăsat mărturie multe, profunde, originale transpuneri picturale care asigură demult prestigiul unor patrimonii muzeale şi colecţii particulare din ţară şi străinătate, făcînd din numele Paul Sima un teritoriu al referinţelor permanente de care se bucură cei înscrişi cu majuscule pe ecranul eternităţii”.

Reputatul medic şi om de cultură Prof.dr. Nicolae Miu l-a readus în memoria melomanilor pe NICOLAI GEDDA – un mare artist. Prin intermediul unor comentarii amplu documentate, al fotografiilor şi al unor imagini filmate, avînd ca fundal sonor vocea de inconfundabilă claritate, căldură, flexibilitate, forţă şi culoare a tenorului Nicolai Gedda, vorbitorul ni l-a prezentat pe acesta ca pe un artist complex, de mare longevitate vocală, despre care, mai ales în ultimii ani, s-a vorbit destul de puţin, cum puţin s-a vorbit şi despre alţi titani ai scenei lirice precum Jussi Björling, Franco Corelli, Giuseppe di Stefano. Între aceştia şi tenorul suedez Nicolai Gedda (n. 1925 la Stockholm, cu tată rus şi mamă suedeză, înrudit şi cu familia Ustinovilor). După cum se ştie, lansarea şi promovarea excesivă a „celor trei tenori” – artişti de mare calibru, fără îndoială – a condus la impunerea laturii comerciale, chiar la banalizarea actului artistic. Prezentarea lui Gedda a debutat triumfal cu Aria „Questa o quella” din actul I al operei Rigoletto de Verdi. Pe marele tenor, Prof. Miu a avut ocazia să-l vadă pe scena pariziană în Orfeu de Gluck (în regia lui René Clair, la Opera „Garnier”), în Povestirile lui Hoffmann, avînd-o ca parteneră pe compatrioata noastră Ileana Cotrubaş şi în Faust, cu Mirella Freni şi Nicolai Ghiaurov – toate interpretări memorabile. Notele biografice – copilăria, studiile în Germania, continuate în Suedia – faptul că artistul a debutat în Don Ottavio din Don Giovanni de Mozart la Scala, cunoaşte vreo 12 limbi străine şi că a cîntat pe marile scene ale lumii pînă pe la 70 de ani, că l-a fascinat pe marele Karajan, cu care a realizat Madama Butterfly, alături de Maria Callas, dicţia impecabilă şi capacitatea de a stăpîni la perfecţie mai multe stiluri au întregit imaginea acestui mare artist al secolului XX, despre care se vorbeşte cu aceeaşi admiraţie şi în secolul XXI.

Superbe înregistrări cu: aria lui lui Werther din opera cu acelaşi titlu de Massenet, aria din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, din Evgheni Oneghin („Kuda, Kuda”) sau înălţătoarea „Ave Maria de Schubert.

Retras în Elveţia, acum în vîrstă de 87 de ani, tenorul care a interpretat peste 50 de roluri în opere şi operete, cantate, oratorii, care a susţinut sute de concerte de arii şi lieduri, cu cea mai bogată discografie dintre toţi artiştii lirici, din toate timpurile, a aflat despre acest omagiu care i-a fost adus în cadrul Galelor MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, a citit anunţul din FĂCLIA de Cluj şi va citi şi acest articol, care-i va fi remis chiar astăzi.

Partea de muzică live a serii a fost susţinută de tînăra Orchestră de Tineret CLAUDIOPOLIS (CLAUDIOPOLIS Youth Orchestra) dirijată de la fel de tînărul Vlad Eniu. În program: J.S.Bach – Coralul „Jesus, bleibet meine Freunde” din Cantata „Herz und Mund und Tat und Leben” BWV 147; W.A.Mozart – Divertisment în Fa major KV 138, partea I – Allegro; B. Britten – Simple Symphony, op.4. La bis: W.A.Mozart – versiunea orchestrală a rondo-ului „Alla Turca” din Sonata pentru pian nr. 11. Cît priveşte orchestra, a fost ultima evoluţie a acesteia în actuala stagiune a Galelor, pentru că dirijorul său, talentatul Vlad Eniu, a cîştigat o bursă la Conservatorul „Santa Cecilia” din Roma, ceea ce-l va ţine departe de Cluj-Napoca cel puţin un an, gazda, Prof.dr. Nicolae Hâncu, „smulgîndu-i” , totuşi, promisiunea de a reveni pe scena Galelor în iarna lui 2013. Felicitări şi să fie într-un ceas bun!

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Foto: Mircea Corpodean

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.