FRUMUSEŢEA LA PURTĂTOR

• de vorbă cu Iulia Carmen Bobar •

Frumuseţea nu anticipează un răspuns imediat. Atîta doar că, din prima clipă, te captează cu milioane de capete de magnet, iar tu, muritorul, te simţi pentru o clipă în grădina zeilor. De afară, de acolo de unde colosalul angrenaj al existenţei macină destine vine, cu pas de felină, o faţă ingenuă, doi ochi mari, albaştri şi un zîmbet de prinţesă. E „fata de la televizor,” “clujeanca noastră”, zic cei din cofetărie, cea care,  pentru mine, trebuie să confirme realitatea imaginii suprapuse peste cea de la TVR2. Capitulez în faţa curiozităţii:

– Participarea la Miss Univers Bucureşti 2013 v-a adus un frumos succes: clasarea în Top 10 al competiţiei… Locul VI, pare-mi-se.
– Competiţie părăsită în chiar ultimul ei act, şi datorită subiectivităţii unor concursuri de gen.

– Ce presupune un concurs de frumuseţe?
– La televizor se vede imaginea frumoasă, caldă, a concurentei. În spatele acestor imagini, însă, se află multă, multă muncă. Dincolo de epuizantele defilări în diferite ţinute, e vorba şi de punerea în practică a unor momente de spontaneitate, inteligenţă. Un adevărat maraton de actorie, crearea de situaţii dificile, strîngere de fonduri pentru aşezăminte defavorizate, cu evaluarea rezultatelor, lungi şedinţe de foto, comportament în faţa camerelor de luat vederi, interviuri. Trei săptămîni de totală austeritate şi concentrare pe subiecte specifice, în vederea altor competiţii, şi mai dure din acest punct de vedere.
– Principala calitate?
– Dincolo de frumuseţea nativă şi… studiată, naturaleţea a contat cel mai mult. Au fost fete care s-au descurcat bine, la mai toate probele cerute, dar s-au… împiedicat în faţa camerelor de luat vederi. Şi, credeţi-mă, se vede. Nu-i tot una să-ţi reprimi emoţiile, sau să nu le ai, pur şi simplu. Două modalităţi ale dezinvolturii, care fac diferenţa. Ziua este mult mai lungă, fără vizite, fără ieşiri din hotel, în timpul cantonamentului, filmări, interviuri, tot ce presupune pregătirea pentru defilări… Dar n-am avut emoţii. Şi, am constatat, sînt şi foarte rezistentă. Am rămas 20 de fete în finală, pentru că două au fost eliminate din cauza unor inadvertenţe cu regulamentul concursului. La final, am ales rochiile, stilişti, designeri sfătuitori. Proba rochiilor de zi a eliminat cinci fete. La costume de baie au dispărut alte cinci fete. La rochiile de seară am defilat frumos, zic ei, dar… Oricum am ajuns în top 10.

– E o performanţă, să recunoaştem.
– Poate că n-am fost destul de atentă la alegerea rochiilor. Mi-am găsit nişte pantaloni scurţi şi o bluză Lady Gaga. Designerii n-au fost de acord şi doar în finală am avut o rochiţă roşie, după care am primit o alta, de la un designer faimos.

– Se învaţă ceva dintr-o experienţă ca aceasta?
– Ştiam să defilez, ştiam să pozez, am făcut cursuri de ţinută, doar am terminat coregrafia… Nimic nou, poate la make up, machiaj sofisticat şi tunsoare pentru asemenea evenimente. M-am dus acolo pentru că ştiam că ştiu şi pot. Dar experienţa este de neegalat. Oricum, nu-i bună nici aroganţa, nici umorul spontan. Ca şi în viaţă, e nevoie de echilibru, seriozitate şi multă-multă muncă. Lumea asta naşte invidii, gelozii, competenţe nebănuite, concurenţă chiar neloială, la un moment dat.

– Sînteţi instructor de balet.
– E o meserie extraordinară! Lucrez la Big Fitness, cu carte de muncă şi, zău, n-aş lăsa munca asta pentru nimic. Fetiţele învaţă primii paşi şi mai departe… spre performanţă, dar cu exerciţii mai uşoar. E nemaipomenit să vezi cum se dezvoltă, cum ajung la atitudine şi cum se diferenţiază de restul generaţiei lor. Sigur, prin muncă. Încercînd să le induc dragostea pentru lumea baletului, a dansului, în general. Şi, mă bucur, realmente, că pot, pentru că eu am făcut balet de la trei ani.

– Sînteţi la facultate.
– N-am vrut să urmez Conservatorul. Viaţa este o continuă provocare. Aşa că m-am înscris la peisagistică, USAMV. E minunat să înfrumuseţezi lumea, m-am gîndit. Şi am avut dreptate. Poate că încă nu-i o meserie căutată, dar sper, încet-încet, se schimbă treburile. Grădina, arealul în care trăim şi muncim, colţul nostru de lume intim, trebuie să fie în perfectă armonie. Am prins drag de toate aceste lucruri, iar ipostazele frumuseţii lumii înconjurătoare îmi dau senzaţia de bine, confort, bucurie…  Aş vrea să mă angajez încă din timpul facultăţii, pentru a învăţa, cu adevărat, această meserie.

– Faceţi promoţii la bere, ţigări… şi sînteţi în echipa de majorete a facultăţii la Universităţii Agricole.
– Chiar am obţinut locul I la un concurs cu pretenţii de la Timişoara. Bucureştiul a ieşit pe locul II. Şi dacă tot aţi adus vorba de preocupări, trebuie să vă spun că am fost cooptată şi în echipa cîntăreţului Emanuel Cîrstea (tînărul e la Liceul de coregrafie, secţia teatru, şi cîntă de la 8 ani n.n.). E în plină afirmare, urmează să aibă proiecte tot mai ambiţioase şi deja cîntă în deschiderea show-urilor lui Antonia, Alex Velea sau Ana Lesko, în  prezentările lui Cătălin Botezatu. Şi ca un gînd secret, vreau să vă spun că-mi plac reflectoarele, spectacolul de televiziune şi filmul. Locuri în care, odată, aş vrea să ajung şi eu.
***

Fata ingenuă, cu ochi albaştri, mersul felin şi ţinută dreaptă, pleacă. Ştiu că-i plac mîncările „ca la mama acasă”, rozele sîngerii şi înotul. Şi mai ştiu că, de acum încolo, lumea o va recunoaşte pe stradă şi, împreună, se vor bucura de frumuseţea lumii. Şi, tot împreună, vor capitula în faţa inefabilului.

Pagină realizată de
Radu VIDA