Foarte la dreapta

RADU VIDA

radu vida Nu vă gîndiţi la mîna cu care facem diferite operaţiuni. Pentru că, dacă privim aşa lucrurile, şi stînga poate să facă mult rău, cînd e pe… extremă. Iar un ambidextru…
În cazul nostru, e vorba de paride. Acelea care, negăsind altă… rimă, se autodefinesc de extremă dreaptă. Sau naţionaliste. Sau… Mască multă, dar, e sigur, nici un fard nu poate acoperi intenţiile duşmănoase, antiumanitare ale unor formaţiuni politice ce-şi propun să demonstreze superioritatea unor rase, idei şi conduite. Şi – de neiertat! – nimeni nu poate înţelege de ce nu se iau măsuri din timp pentru neproliferarea unor idei de acest gen. Se condamnă, în continuare, nazismul şi comunismul, două epoci de mare rezonanţă în conştiinţa colectivă, dar trecute, definitiv, cred, îngropate în cărţile de istorie.

Pe cînd noua Dreaptă există. Se manifestă. E susţinută ideologic şi, mai ales, financiar, de grupuri economice foarte influente. Lumea însă – nimic! Nici măcar nu tresare cînd, ştiri răzleţe amintesc de intenţii oribile, ce, odată, au fost puse în aplicare. Parafate şi ştampilate de voinţa populară a milioane şi milioane de alegători. Iar păcăleala poate să rotească, din nou, roata istoriei. Pericolul este cu atît mai mare, cu cît extremele gîndirii politice se folosesc întotdeauna de conjuncturi şi forţează nota, ca să zic aşa, pe chiar structurile democratice prea laxe, oferite de politicieni populişti.

N-am auzit pe nimeni protestînd. Spunînd cuvinte de ocară. Sau măcar îngrijorîndu-se de noile intenţii ale celor care profesează naţionalismul doar pe bază de ură de rasă.
Unificarea!

Alianţa Europeană pentru Libertate (EAF). Extrema dreaptă de pe Bătrînul Continent i-a în calcul o asemenea variantă. Şi-au dat seama că, divizaţi, nu pot face ceea ce le trece prin cap: preluarea puterii în toată Europa. Şi dau semnale clare de coagulare a tuturor orientărilor de acest gen. Clar a vorbit Marine LePen. Frontul Naţional din Franţa. Şi s-au arătat încîntaţi de idee liderul partidului anti-imigraţie din Austria, Franz Obermeyr, şi Partidul Libertăţii din Olanda, prin excentricul preşedinte Geert Wilders.

Deocamdată, Europa are noroc. În sensul că unificarea mult-visată de către partidele închegate, cu program clar şi aderenţi pe măsură, ca să nu vorbim de resurse financiare acceptabile, se împiedică de fărîmiţarea partiduleţelor de extremă dreaptă. Nucleele din Germania, Polonia şi Grecia nu şi-au definit scopul. Iar aspiraţiile sînt doar după… ciolanul europarlamentarelor din 2014. Formaţiunile din Belgia, Irlanda, Ungaria şi Bulgaria sînt lipsite de principii. De observat, însă, că francezii, olandezii şi spaniolii de la foarte dreapta încolo se străduie să coaguleze mişcarea continentală, făţuind euro-scepticismul şi propovăduind o lume mai bună prin exterminarea străinilor. Iar… gluma se îngroaşă. Ne-o spune chiar Le Nouvel Observateur, care plasează pe locul I, într-un sondaj al partidelor din Franţa, tocmai Frontul Naţional, în detrimentul UMP (de centru-dreapta) şi a social-democraţilor (la putere). Fie şi dacă ne gîndim la măruntele interese individuale, precum şi la extrema labilitate a doctrinelor, şi ar trebui să ne îngrijoreze iniţiativele de unificare ale unor forţe ce, în timp, pot face mult rău popoarelor europene. Iar înainte de măsuri radicale, ar trebui regîndită strategia de asigurare a unei vieţi decente şi fără de frica zilei de mîine pentru toţi locuitorii de pe Bătrînul Continent.
Unii au şi dovedit că se poate!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.