Filme TIFF 2012, 1 – 10 iunie

“Jurizarea filmelor în festivaluri este o sabie cu două tăişuri”…

Adevărat, foarte adevărat, afirmaţia producătorului Mike Downey este întemeiată. Da, jurizarea este o sabie cu două tăişuri şi citez mai departe din Mike Downey, “modul în care a evoluat filmul face ca secţiunile competitive să fie un rău necesar, este o treaba murdară, dar cineva trebuie să o facă!”

Întîlnirea cu juriul festivalului – Samuel Maoz, Mike Downey, Kjartan Sveinsson, Ana Ularu, Mark Adams – nu a adus nimic nou legat de filmele secţiunii ‘comeptiţie’. Firesc dacă avem în vedere noţiunea de concurs, regulamentele care guvernează orice jurizare, mergînd pînă la “nu avem voie să spunem nimic, nici măcar cînd ne întîlnim. Pînă la urmă trebuie să ajungem la un consens. Şi noi sîntem diferiţi, şi noi regretăm că trebuie să lăsăm în afara premiilor un film sau altul” (Mark Adams). Idee preluată şi dezvoltată de Mike Downey, citez, “Munca în juriu duce inevitabil la tot felul de compromisuri. Dreptate cinematografică se va face aici, la TIFF, datorită acestui juriu foarte puternic…” Să vedem…

Un alt punct al discuţiei de marţi, 5 iunie, a vizat absenţa filmului românesc în secţiunea ‘competiţie’. Concluzia ? Mike Downey a fost cel care a pus din nou punctul pe ‘i, ‘”Să fim corecţi, daţi şi altora o şansă. Filmul românesc a tot luat premii şi a tot fost selecţionat în festivaluri în ultimul timp. Aşa că daţi şi altora o şansă !” Şi Mike, Mike Downey are dreptate… Ar fi suficient să amintesc doar că la Cannes 2012, pelicula lui Cristi Mungiu, ‘Dupa dealuri’, a obţinut premii importante, scenariu, respectiv actriţe în rol principal !

Ernst Lubitsch

2012 este anul omagierilor TIFF. Două mari personalităţi ale cinematografului mondial au fost prezente prin pelicule memorabile. După Georges Melies a venit rîndul germanului Ernst Lubitsch (1892 – 1947), regizor căruia îi datorăm producţii precum ”Die Augen der Mumie Ma” (1918, cu Pola Negri în rolul titular), ”Madame Du Barry”, “Anna Boleyn”, “Carmen”, “Rosita”, “The Love Parade”, “Ninotchka” (Greta Garbo în rol titular), un Lubitsch distins cu Oscar pentru întreaga carieră cinematografică, în 1947 (nu trebuie omise cele trei nominalizări la Oscar primite). În fine, un Lubitsch din care am avut ocazia să (re)vedem Die Puppe/Păpuşa, 1919/creaţia din perioada Weimar a regizorului, în acompaniamentul formaţiei Struggle Orchester (Karl Koch/tobe şi compoziţie, Barbara Klobe/pian, Reinhold Uhl/sax şi flaut, Christof Schmidt/trombon, Tobias Ragle/tubă, Lothar Sonntag/percuţie), prezenţă datorată implicării directe a Centrului Cultural German din Cluj-Napoca. Mulţumim din nou domnului Fabian Muhlthaler ! Die Puppe rămîne evenimentul TIFF 2012 care nu se va uita deloc. O completare aş mai avea. Interpreta rolului ‘Păpuşa’, Ossi Oswalda, a murit la numai 48 de ani, trăindu-şi ultimii ani de viaţă într-o sărăcie lucie. Se întîmpla în Praga anului 1948 … !

aLive

Este expoziţia de artă fotografică semnată Şerban Mestecăneanu, artist ce a surprins în spaţiul deloc prietenos al actualului hotel ‘Continental’, personalităţi de talia unor Monica Bîrlădeanu, Vlad Ivanov, Ioana Blaj, Paul Ipate, Dan Chişu, Mihai Chirilov, Cristina Cepraga, Călin Peter Netzer (regizor), Tică Popescu (regizor), Fernando Leon De Aranda (regizor, Spania), Marcel Rasquin (regizor, Venezuela), Oleg Novkovic (regizor, Serbia), Michael Madsen (regizor, Danemarca), Miguel Cohan (regizor, Spania), Maarten Mertens (actor, Belgia), Mihai Bobre (muzician), unii dintre ei în mai multe ipostaze.

Este proiectul început în 2011, cu o firească continuare, de aici şi şansa de a avea parte de noi şi inedite experienţe fotografice. Cele expuse la hotel ‘Continental’ sînt expresia valorii şi talentului lui Şerban Mestecăneanu.

Ce urmează ?

Vă spun un singur nume, Claude Lelouch.

Demoestene ŞOFRON