Filme Premiere cinematografice

“Francofonia”, o istorie puţin cunoscută. Despre artă şi putere

Un film cu este Francofonia (Franţa, Germania, Olanda, 2015) intră în categoria filmelor care trebuie văzute, motivele fiind şi multe şi întemeiate.

Practic, regizorul Aleksandr Sokurov recidivează. 2002 a fost să fie anul succesului numit Arca rusească, călătorie spirituală prin saloanele celebrului Ermitaj de la St. Petersburg, peliculă cu multe premii (Silver Condor în Argentina; Best Director la malaga; Visions Award la Toronto) şi nominalizări (Palme d’ Or la Cannes; Gold Hugo la Chicago; Best Film la Sitges, …), film în care nu numai tema este extraordinară, ci şi modul de aplecare asupra ei, construcţia dintr-un singur plan – secvenţă.

De data aceasta, Sokurov îşi alege montajul tradiţional, tema în sine impunând acest lucru, de unde şi reuşita. Avem în Francofonia filmul complex şi captivant.

Tematic, Sokurov readuce din negurile istorie, o istorie puţin cunoscută, legată de Muzeul Louvre. Este vorba despre Muzeul Louvre în timpul ocupaţiei naziste în Franţa, 1940 – 1944, despre relaţia dintre Jacques Jaujard (director al Muzeelor Naţionale din Franţa) şi Contele Franziskus Wolff Matternich, reprezentant al celui de al III – lea Reich la Paris, relaţie interesantă, atipică putem spune, dar relaţie pusă în slujba salvării şi protejării valorilor de la Louvre ! Este pe cât de şocant, pe atât de adevărat, colaborarea lor salvând mii de opere de artă de la distrugere sau furt.

Mai mult, Francofonia este un documentar şi încă unul bine făcut. Dar este şi film de artă, veritabil eseu cinematografic despre artă şi valorile artei la modul general, despre obligativitatea protejării, conservării, salvării operelor de artă. Nu în ultimul rând, este filmul despre relaţia artă – putere/dictatură, o relaţie ce a dus, în multe cazuri, la pierderea multor valori spirituale sau chiar la distrugerea lor. Am putea extinde subiectul la valorile Muzeului Naţional de Artă de la Bucureşti, care au luat drumul altei case, altor case, un moment de istorie reală, ce poate fi reflectat şi în cinematografia noastră. Cert este că disputele sunt încă pe rolul instanţelor noastre doar pentru simplu fapt că unii nu renunţă deloc la ceea ce şi-au însuşit abuziv … Nu insist, ştiţi bine unde bat …

Revin la Francofonia lui Sokurov – în distribuţie Vincent Nemeth/’Napoleon’; Benjamin Utzerath/’Metternich’; Louis Do de Lencquesaing/’Jacques Jaujard’ – ca film privire generală asupra importanţei Franţei în cultura lumii, punct de atracţie de mii şi mii de artişti, alt discurs care merită pagini întregi.

Este un film de autor. Sokurov este un regizor experimentat, un scenarist cu ştiinţa scrisului bine stăpânită, istoric de vocaţie. Se vede şi din audienţa de care se bucură Francofonia, intrat în selecţia oficială a mai multor mari festivaluri, TIFF la Cluj – Napoca, Vancouver, London Film Festival, New Zeeland International Film Festival, Veneţia (Fedeora Award; nominalizări la Leul de Aur şi Green Drop Award), cariera internaţională fiind departe de a fi terminată. Firesc atâta timp cât rolul muzeelor, de protecţie a artei şi a valorilor, este de actualitate. Firesc şi atâta timp cât există oameni interesaţi de artă (promovare, salvare, restaurare, ….) în sensul bun al cuvântului (cinematograf ‘Victoria’)

Demostene ŞOFRON