Filme Premiere cinematografice

Să ne amintim de 26 decembrie, 2004

Un film cum este cel semnat de Juan Antonio Bayona, The Impossible/Paradisul spulberat (producţie Mexic, Spania, 2012), este un recurs la memoria noastră afectivă. Este filmul care obligă la rememorarea unor clipe şi momente deloc plăcute – cutremurul din Oceanul Indian, 26 decembrie, 2004, cu magnitudinea de 9.0 grade pe scara Richter; cutremurul a provocat o serie de valuri tsunami, care au dus la moartea a peste 120. 000 de oameni !; valurile tsunami au lovit şi devastat regiuni întinse din Sri lanka, insula Phuket, Thailanda, Aceh/Indonezia, … – , pune în discuţie fragilitatea noastră, mai ales în faţa dezastrelor naturale. Ce putem face pe viitor ? Cum putem preveni asemenea dezastre ? Cum putem salva vieţi ? Sînt numai cîteva din multe înrebări pe care le ridică filmul, cu răspunsuri în timp.

Paradisul spulberat este un film document, bazat pe o realitate înfricoşătoare. Este povestea unei familii, a mii de familii dacă vreţi, care a reuşit să se salveze, care a contribuit la căutarea celor dispăruţi, care a dat o mînă de ajutor în clipele care au urmat dezastrului. Este un caz din miile existente. De aici şi deschiderile pe care le oferă filmul, de la curaj la sacrificiu, altruism, compasiune, dragoste, prietenie, viaţă şi moarte în condiţii extreme.

Filmul lui Bayona (n. 1975, Barcelona) a primit deja o nominalizare la Globurile de Aur 2013, prin actriţa Naomi Watts. Deşi, să fiu sincer, în aceeaşi categorie a premianţilor ar fi putut intra şi Ewan McGregor sau Tom Holland. Poate vor avea parte de nominalizări la Oscar sau BAFTA,… Poate…

Bugetul a fost unul pe măsură, cca 30.000.000 euro. Bani investiţi eficient într-un proiect cinematografic bine realizat, de la echipa tehnică (efecte speciale, imagini ce nu se uită deloc,…) la cea artistică, cu o distribuţie numeroasă, în care fiecare şi-a cunoscut bine locul şi rolul.

Paradisul spulberat va face subiectul multor nominalizări sau premii. Merită din plin. Şi o merită în primul rînd, pentru tema abordată şi modul de realizare, de un dramatism rar întîlnit, comparabile poate cu o superproducţie de genul ‘Pearl Harbour’.

Juan Antonio Bayona, la cei 38 de ani, dă o spectaculoasă lovitură. A regizat pînă la Paradisul spulberat, nouă filme, doar două fiind cunoscute, ‘Mis vacaciones’ (1999), respectiv ‘El orfanato’ (2009; Goya Award, International Fantasy Film Award, Audience Award la Sant Jordi,…), care i-au adus 12 premii şi şase nominalizări. Cu Paradisul spulberat sigur va cunoaşte şi alte recunoaşteri internaţionale.

Despre bunici şi nepoţi

A doua premieră în discuţie vizează Parental Guidance/Părinţi vs bunici (Statele Unite, 2012), în regia lui Andy Fickman. Un film cu Marisa Tomei, Billy Crystal, Bette Midler, Tom Everett Scott, dar un film departe de pretenţiile afişate sau dorite.

Tema este axată pe eternul conflict dintre generaţii, o comedie pentru toate vîrstele să fim corecţi, dar una expirată. Expirată deoarece Fickman apelează la ‘n’ clişee, umorul este forţat, poantele sînt şi ele cunoscute, lipsesc sarea şi piperul.

Ce e bun atunci ? Bune sînt doar sfaturile bunicilor, de fiecare dată de luat în seamă. Dar este prea puţin pentru a merge la Părinţi şi bunici, peliculă ce rămîne doar la nivelul declarat al bunelor intenţii. Andy Fickman a regizat 11 filme şi doar unul e cît de cît cunoscut, ‘Reefer Madness : The Movie Musical’. Nimic bun altceva, nici măcar acest ‘Părinţi vs bunici’, film în care ar fi putut altfel exploata două nume de top cum sînt Marisa Tomei şi Billy Crystal. Dacă nici acuma nu reuşeşte, atunci cînd ? (cinematograf ‘Florin Piersic’)

Demostene ŞOFRON